 Zhang Zhipeng face parte din primele generaţii de românologi chinezi, reputat profesor la facultatea de limba română din Beijing, corespondent al „Cotidianului Poporului" la Bucureşti, translator pentru zeci de delegaţii române şi chineze în diferite domenii. Vă invit să-l ascultăm împreună, în decursul a două ediţii ale emisiunii noastre, depănând amintiri despre prima sa activitate de translator, desfăşurată în urmă cu aproape 50 de ani:
La solicitarea Consiliului de Educaţie Fizică şi Sport din China, conducerea facultăţii de limba franceză, unde studiam limba şi literatura română, din cadrul Institutului de Limbi Străine din Beijing, m-a onorat nominalizându-mă să asigur traducerea împreună cu un coleg de grupă, pe lângă echipa de fotbal a Casei Centrale a Armatei din România (CCA).
Această puternică echipă întreprindea un turneu de două săptămâni la Guangzhou, Shanghai, Nanjing şi Beijing, la invitaţia CNEFS din RP Chineză.
La sfârşitul turneului, ajuns la Beijing, pe la începutul lunii februarie, vremea era foarte urâtă, fiind un viscol puternic. Frigul te pătrundea nemilos până la oase. În ciuda acestor condiţii meteo nefavorabile, pe gazonul stadionului Xianlongchang din Beijing avea să aibă loc un meci amical între echipa română CCA şi echipa 1 August a armatei chineze.
În pauza dintre cele două reprize, directorul departamentului de relaţii externe a CNEFS invită conducerea chineză şi oaspeţii români să se relaxeze într-un salonaş. Din conducerea chineză făcea parte Zhou Enlai, Deng Xiaoping şi Chen Yi, din partea română fiind prezenţi ambasadorul român Barbu Zaharescu şi soţia, ataşatul militar Cornel Nicu şi conducătorul echipei române, colonel Eftimie.
Despre aceşti conducători chinezi auzisem foarte multe lucruri frumoase cu privire la personalitatea acestor oameni de stat, revoluţionari legendari în contemporaneitatea Chinei. Totuşi, nu-i văzusem niciodată în carne şi oase, cum se spune pe româneşte şi nu mă gândisem că voi putea fi atât de aproape de ei. De aceea, eram foarte emoţionat când am intrat în salonaşul de protocol al stadionului.
Zhou Enlai, premier al Consiliului de Stat, face prezentările: „Tovarăşul Deng Xiaoping, secretar general al partidului nostru... Tovarăşul Chen Yi, ministrul nostru de externe."
Premierul nostru se adresează oaspeţilor români cu mâna întinsă către Chen Yi: „El vorbeşte foarte bine limba franceză." În acest context, Chen Yi spune: „Eu cam de 40 de ani nu am mai vorbit franceza." Atunci Zhou Enlai se adresează ambasadorului român, întrebându-l dacă vorbeşte limba franceză. Acesta îi răspunde „Nu."
În acest timp, directorul relaţiilor externe CNEFS invită oaspeţii să ocupe locurile astfel orânduite: Zhou Enlai şi soţia ambasadorului român pe canapea; ambasadorul şi conducătorul echipei române de fotbal, pe câte un fotoliu, iar ataşatului militar român, lui Deng Xiaoping şi lui ChenYi s-a oferit câte un scaun tapiţat. Practic, nu mai era niciun loc disponibil, iar eu am stat în picioare undeva lângă uşă, într-o postură cam stingheră, uitat parcă de toată lumea, spre deznădejdea mea. De emoţie, nu mai ştiam ce să fac. În plus, directorul protocolului de la CNEFS părăsise deja camera. Era o întâlnire la nivel înalt, foarte emoţionantă pentru mine.
Ce s-a întâmplat în continuare vom afla în cadrul emisiunii următoare. Până atunci, vă doresc o săptămână frumoasă!
|
