 Actriţa Qin Hailu arată şi se comportă ca o persoană mult mai tânără şi mai plină de viaţă decât te-ai aştepta la cineva de 30 de ani (vârsta ei). Nu se dichiseşte şi nici nu are gesturi pe care le recunoşti adesea la tinerele starlete. Poate şi pentru că nu e considerată o vampă a ecranului, precum colega ei de an Zhang Ziyi.
Lipseşte zâmbetul automat când aparatele de fotografiat sunt îndreptate asupra ei. Pur şi simplu apare ca o interlocutoare plăcută, gata să discute despre felul cum şi-a construit statutul de celebritate.
Primele contacte cu scena nu anunţau prin nimic cariera de mai târziu. A studiat de mic copil opera tradiţională chinezească şi a rămas cu un gust amar de atunci.
„Eram prinsă în fiecare zi într-o muncă grea şi mizerabilă şi adesea aveam ochii plini de lacrimi. Rareori aveam voie să merg acasă ca să-mi văd părinţii. Aveam numai 9 ani."
A studiat opera tradiţională în Dalian, oraşul din NE Chinei unde s-a născut. După ce s-a chinuit 6 ani, a ajuns studentă la Academia Centrală de Artă Dramatică de la Beijing.
 A fost în aceeaşi grupă cu Zhang Ziyi. Dar despre ea se spune că a ajuns la succes numai prin talent, fiind lipsită de farmecul colegei sale devenită un nume la Hollywood. Dar Qin nu e deranjată de asemenea opinii.
„De ce să fiu mâhnită? Există un standard universal de frumuseţe? Nu. Totul depinde de unghiul de vedere. Consider că am propriul meu tip de frumuseţe. Când am fost peste hotare la diverse festivaluri cinematografice, mulţi străini mi-au spus că sunt foarte drăguţă şi că am imaginea clasică a frumuseţii asiatice. Am 30 de ani şi frumuseţea se vede nu pe chip, ci în cuminţenie."
Actriţa nu e deranjată nici de aceia care-i critică creaţiile, subliniind că un film artistic este expus la opinii foarte diverse.
„Facem filme pentru cei ce pot îmbrăţişa ideile noastre. Opiniile acelor cărora nu le plac filmele nu contează, pentru că de la bun început nu ne-am aşteptat să le placă", remarcă ea şi merită reflectat asupra ideii.
Actualmente joacă rolul patroanei unui salon de coafură în filmul „Sunt Liu Yuejin", realizat de regizoarea Ma Liwen. În acelaşi timp este angajată în campania publicitară pentru cel mai recent album muzical al ei „Stradă cu sens unic". 
Dar proiectul care o absoarbe cel mai mult este rolul din drama cinematografică „Trandafirul Roşu şi Trandafirul Alb", adaptare a celebrului roman cu acelaşi nume scris de Eileen Chang. Rolul „Trandafirului Roşu" îi apare ca un dar special pentru cei 30 de ani pe care tocmai i-a împlinit.
Filmul este despre un bărbat căsătorit cu o femeie ştearsă („Trandafirul Alb"), ce se lansează într-o relaţie cu o altă femeie căsătorită („Tandafirul Roşu"), plină de curaj şi pasiune în pofida faptului că nu mai este o tânără „un suflet de copil într-un trup de femeie". De fapt este vorba de o nouă versiune cinematografică, fiindcă un prim film, premiat, cu acelaşi subiect a fost realizat în 1994 de Stanley Kwan.
 Qin a atras atenţia publicului în anul 2000, când a primit premiul pentru cea mai bună actriţă la festivalul de film din Hong Kong pentru rolul unei prostituate „cu suflet" din filmul „Durian, durian". A jucat de atunci rolul unei profesoare de ţară, în „Dragoste fără sfârşit", al ultimei împărătese din dinastia Qing în „Cetăţean deosebit", al unei stewardese în „Poeţii fără experienţă".
Felul ei direct de a fi o izolează în lumea artiştilor; prietenii ei sunt din alte domenii. Nu e căsătorită, dar susţine că-i înţelege pe bărbaţii care au nevoie de „respect şi mândrie". Deşi promite să fie o soţie blândă, actuala studentă la managementul produselor de lux este un om care şi-a luat ferm destinul în propriile mâini.
Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă peste o săptămână la aceeaşi rubrică.
|
