Ceea ce auziţi este un cântec de salut al etniei miao din provincia Guizhou, aflată în sud-vestul Chinei. Fetele miao, îmbrăcate în costume tradiţionale multicolore şi împodobite, din cap până la picioare, cu podoabe de argint, intonează cântece de salut în faţa oaspeţilor, ţinând în mână pahare cu rachiu de orez.

Etnia miao este una dintre cele 55 de minorităţi naţionale din ţara noastră. Membrii acesteia locuiesc în principal în provinciile Guizhou, Yunnan şi Hunan. Această populaţie nu a avut în trecut scriere. Toate peripeţiile, legendele şi itinerarul de emigrare sunt consemnate în forma baladelor şi ceremoniilor rituale, fiind împletite în ţesăturile tradiţionale şi meşterite în podoabele lor de argint.

În orăşelul Xijiang din prefectura Leishan, districtul autonom al etniilor miao şi dong din sud-estul provinciei Guizhou se găsesc peste 1.000 de gospodării ale etniei miao. Corespondentul postului nostru de radio a constatat într-o deplasare jurnalistică, că fluturele este figura cel mai des întâlnită în desenele pentru decoraţiile vestimentare. Un locuitor l-a informat:

„Pe obiectele de podoabă din argint şi în decoraţiile de pe veşminte cel mai des apar fluturii. Potrivit legendelor, „mama fluture" este strămoaşa noastră."

He Guanyu, vicepreşedintele Federaţiei Cercurilor de Literatură şi Artă din provincia Guizhou, a explicat:

„Toate aceste desene trimit la nişte deformări ale totemului acestei etnii. În desenenele pentru podoabele vestimentare apar mulţi fluturi alături de o specie de plantă, pentru că în concepţia lor, strămoşul lor este un fluture născut din inima acestei plante. Fluturele a făcut 12 ouă din care a ieşit universul, inclusiv omenirea şi animalele. Ei consideră fluturele drept mamă a lor."

Membrii etniei miao îşi manifestă toată stima faţă de natură prin desenele de pe vestimentaţie şi podoabele de argint. În afară de fluturi, apar în desene şi alte figuri, dragoni, peşti, lilieci etc., toate având forme exagerate şi însemnând înmulţire, trăirire în grup şi belşug. Fiecare animal şi plantă din desene are o poveste frumoasă, legată de datini şi obiceiuri, cu un simbolism aparte.

În afară de veşmintele brodate, podoabele de argint sunt şi ele purtătoare ale consemnărilor istorice şi credinţelor populaţiei miao. Desenele pentru podoabele de argint sunt cam la fel cu cele pentru broderia de pe haine şi cu aceeaşi semnificaţie. De exemplu, coarnele de argint purtate de fetele miao reprezintă urme ale societăţii matriahale a acestei etnii din timpuri străvechi. Podoabele de argint ale etniei sunt considerate drept „totemul alb".

La fel ca hainele brodate, şi podoabele de argint fac parte din zestrele fetelor miao. Coarnele, coroanele, agrafele, cerceii şi colierele, toate aceste podoabe de argint ale fetelor miao cântăresc împreună peste 15 kg.

„Totemul alb" prezentat către lumea exterioară de fete reprezintă totodată şi credinţa acestei etnii. Obiectele de metal sunt făcute de către argintari miao. Această meserie este transmisă din tatăl în fiu, nepermiţând primirea ucenicilor din afara neamului. Wu Guozheng, de 45 de ani, a spus:

„Familia mea se ocupă din generaţii de această meserie. De mic copil am început să învăţ confecţionarea obiectelor de argint. De obicei, se învaţă în 3-4 ani."

Meşterul Wu şi-a deschis atelierul de argintărie în 1980. Este foarte cunoscut de localnici pentru măiestria cu care confecţionează obiectele de argnit. Acum şi fiul său cel mic, care încă învaţă la şcoală a început să înveţe de la tatăl lui cu speranţa că va a devenit un argintar cunoscut, ca şi părintele său.

Dragi prieteni, ediţia de astăzi a rubricii noastre consacrate minorităţilor naţionale se încheie aici. Realizatoarea şi prezentatoarea Lin vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă spune la revedere, pe săptămâna viitoare.