 O cunoscută zicere chinezească spune că în cer este raiul, iar pe Pământ Hangzhou și Suzhou. Am avut recent ocazia să călătorim, eu și colega mea Li Xin în prima jumătate a acestui paradis terestru, Hangzhou, invitați fiind de autoritățile orașului la un complex de activități și dezbateri dedicate calității vieții din acest oraș.
Inițiativa unor schimburi internaționale de vederi în legătură cu viața cetățenilor municipiului în cauză este un fenomen inedit și cât se poate de interesant atât în ce privește aspectul academic al problemelor abordate, dar mai ales prin șansa de a „plonja" în viața oamenilor de rând din oraș ca să afli nemijlocit... cum o mai duc. 
Poate nu întâmplător această destinație turistică atât de renumită în China, dar și peste hotarele țării a ales această insolită formă de promovare, lăsând oarecum în plan secund atracțiile comune pentru vizitatori. Așa cum ținea să sublinieze Wang Guoping, liderul politic al acestuia:
„După eforturi de aproape 30 de ani în aplicarea reformei și deschiderii Hangzhou a intrat în rândul orașelor dezvoltate."
Mai mult, arăta același, Hangzhou a dobândit pentru al IV-lea an consecutiv, în urma unei anchete la scară națională, titlul de „orașul cu cei mai mulțumiți cetățeni" din China. Autoritățile locale pun accentul pe asigurarea unei vieți mai bune a cetățenilor, având în vedere trei aspecte: modul în care aceștia se realizează profesional, modul cum își îmbogățesc zestrea culturală și cum își petrec timpul liber. Ancheta menționată ar fi o probă că într-adevăr Hangzhou este un oraș al vieții de calitate.
De altfel, indiferent pe ce cale te apropii pe șosea, pe apă sau prin aer de această metropolă cu nu mai puțin de 7 milioane de locuitori, ești izbit de un detaliu surprinzător. Satele toate, fără excepție sunt aglomerări de vile cu 3, 4 ori chiar 5 etaje, cu acoperișuri și turnulețe ascuțite mai curând în stil arhitectonic occidental decât local. Fiecare dintre aceste clădiri aruncându-se mândru spre cer este deținută de câte o singură familie, formată în mod obișnuit din 3-4 persoane. Cum s-ar zice, „omul și etajul". Dincolo de competiția pentru a „nu pierde fața", numele bun (lucru extrem de important pe aceste meleaguri), această etalare de mândrie este în egală măsură și o probă de bunăstare a deținătorilor locuințelor.
Cartierele mai vechi ale orașului au din acest punct de vedere o aparență mai modestă. Am neglijat să-i întreb pe localnici dacă preferă viața la țară ori în marele oraș, dar din alte întrebări rezultă că se simt bine la ei acasă și greu ar renunța la meleagurile unde trăiesc pentru alte locuri. De altfel, provincia Zhejiang, a cărei capitală este Hangzhou, este în ansamblul ei una prosperă, cotată din multe puncte de vedere peste media din țară.
 „Cine se scoală de dimineață, departe ajunge." Am fost și noi matinali și am pornit „cu noaptea-n cap" de la cochetul hotel unde am fost găzduiți, aflat la o azvârlitură de băț de atracția numărul 1 a orașului, Lacul de Vest. Dar n-am ajuns prea departe, căci ne-am oprit în piața Wushan, o platformă largă la poalele unei coline împădurite. (Cam 40% din suprafața orașului este zonă verde). Aici i-am văzut „la lucru" pe cei care nu mai au nevoie să meargă la serviciu pentru că au ajuns deja la vârsta pensionării. Dar alături de ei erau și alte persoane, casnice, copii mai mărunței ori chiar angajați lucrând în schimbul doi.
Fețe obosite, mâini tremurânde, haine ponosite, îngrijorare? Nu! Sau cel puțin nu în acest loc, care parcă era sediul unui festival al sportivilor și dansatorilor seniori. Aici exersau luptătorii și luptătoarele de taiji. Alături doamnele făceau exerciții ce ar putea fi asimilate gimnasticii aerobice. Mai in spate un grup învăța cu sârg dansuri specifice tradițiilor occidentale. Lângă ei se trudeau o serie de practicanți ale exercițiilor cu diabolo, acel titirez năștrușnic făcând tumbe în aer dacă este măiestru biciuit. Nu lipsea nici echipa ce se antrena în mânuirea dragonului pentru dansul specific regiunilor sudice ale țării.
Sun Zhaofeng, directorul comisiei de administrare a pieții respective ne dădea asigurări că oamenii se adună aici pentru exerciții, mai ales în zori și la lăsarea serii, în toate cele patru anotimpuri.
Autoritățile îi încurajează să vină, dar inițiativa este a cetățenilor, iar lucrurile se petrec asemănător în numeroase spații deschise ale orașului, adăuga el.
Lao Zhang, un practicant de taiji mai în vârstă, care vine de 5 ani în acest loc:
Spune că se simte bine aici, unde și-a făcut mulți prieteni.
|
