Partea chineză a fost reprezentantă de românologi din prima generaţie, a anilor '60 şi până la studenţii de anul I ai catedrei de limba română a universităţii din Beijing.

Seminarul a oferit prilejul reîntâlnirii unor prieteni ale căror relaţii s-au format de-a lungul mai multor ani desfăşurând diferite activităţi în domeniul culturii, învăţământului, traducerilor. Au fost prezentate eseuri şi puncte de vedere referitoare la rolul traducerilor în cadrul schimburilor culturale, dar şi teorii interesante precum a profesorului Feng Zhicheng, traducătorul Operelor lui Eminescu, care a remarcat concepte ale filozofiei daoiste în Scrisoarea I a poetului român.

Evenimentul a reprezentat una din puţinele ocazii de schimburi culturale româno-chineze petrecute la Beijing, după a remarcat ambasadorul României, Viorel Isticioaia: „Vă mărturisesc că în cei 5 ani de când sunt ambasador la Beijing am vorbit poate aproape lunar la 2-3 seminarii economice, comerciale, de promovare a unor produse – maşini-unelte, vinuri, investiţii – dar este prima dată în 5 ani de zile când vorbesc la o întâlnire consacrată schimbului de valori culturale, efortului de a lega mai bine cele două culturi, de a valorifica mai bine valorile noastre, române şi chineze. Este o invitaţie la reflecţie în această privinţă. Este un moment necesar, este un moment care arată că dincolo de a forma buni ingineri, economişti sau diplomaţi, avem nevoie de oameni care să ne înţeleagă mai bine, să servească comunicării şi înţelegerii reciproce."

Această manifestare prin care se încearcă o apropiere sau poate o revenire către cunoaşterea culturii şi filozofiei chineze şi, de ce nu, o încercare de atragere a atenţiei opiniei publice chineze către cultura românească prin intermediul unei categorii de bază pe care o constitue traducătorii, a fost iniţiată de partea română şi organizată în comun de instituţii din ambele ţări, ne spune doamna Grete Tartler: „După cum bine ştiţi, ne aflăm în anul Dialogului Intercultural şi nu există prilej care să nu fie folosit pentru a promova scopuri foarte înalte, precum cunoaşterea şi înţelegerea culturilor diferite. S-a dovedit că, cel puţin în ultimii 10 ani, dialogul intercultural este o necesitate sine quanon, nu este un moft cultural, ci o necesitate a societăţilor în care trăim. De acest fapt chiar depinde existenţa lumii. Sigur că MAE împreună cu ICR au pus China şi India ca prioritate, două spaţii foarte apropiate spiritului românesc, filozofic vorbind, fiindcă chiar există relaţii foarte vechi, la anul se sărbătoresc 60 de ani de relaţii diplomatice atât cu China cât şi cu India. În plus, anul acesta în China este Olimpiada, deci accentul a fost pus în principal pe aceste spaţii unde activităţile sunt organizate în funcţie de priorităţile culturii respective."

Încheiem aici emisiunea de astăzi, urmând ca săptămâna viitoare să revenim asupra acestui subiect. Sunt Marian Mizdrea şi vă doresc o săptămâna frumoasă!