„N-am purtat vreo haină nouă până la vârsta de 20 de ani", se confesează el.

N-a putut urma liceul, pentru că familia sa nu avea de unde plăti taxa şcolară trimestrială: 7 yuani. Pentru câţiva bănuţi căra pasageri cu o tricicletă (ricşa „modernizată"), dar a fost obligat să renuţe, pentru că nu avea autorizaţie.

Când avea 15 ani, a plecat cu fratele său mai mic şi cu câteva scule de cizmărie să-şi câştige traiul prin părţile de NV ale Chinei, unde industrializarea era în toi. Reparau pantofii trecătorilor, se hrăneau cu cele mai ieftine legume şi se înghesuiau într-un singur pat noaptea. Atunci a văzut şi prima maşină de cusut.

S-a întors acasă „bogat" după 3 ani. Aducea cu el câteva mii de yuani. A învăţat strungăria muncind fără salariu în 3 fabrici, ba chiar plătind pentru „şcolarizare". Dimineaţa devreme şi seara târziu câştiga 6-7 yuani pe zi cu tricicleta... autorizată.

S-a apucat în 1983 să producă piese pentru maşinile de cusut într-un atelier propriu. După 3 ani îşi făcea firmă şi producea maşini complete de cusut. Ca să înveţe cum se fac mai bine, a cerut îndrumare de la Institutul pentru Maşini de Cusut din Shanghai. Acesta i-a trimis chiar şi doi tehnicieni pensionaţi să-l ajute. Întreprinzătorul i-a cazat în dormitorul său după ce i-a transportat cu tricicleta din port la fabrică.

Se numeşte Qiu Jibao şi este considerat de mulţi „regele maşinilor de cusut". Întreprinderea sa este cel mai mare producător din lume prin numărul acestora. Iar dacă cel în cauză nu este chiar rege, destui alţii îl consideră un... magician, care a reuşit evoluţia de la dispozitivele acţinate cu pedale costând în jur de 100 de yuani (nici 10 euro) la maşini industriale computerizate valorând de 200 de ori mai mult.

Qiu a început cu maşini „tradiţionale" în vremea când o maşină de cusut, o bicicletă şi un ceas de mână încă reprezentau suprema bunăstare pentru multe familii de chinezi. În urmă cu un deceniu un container cu produsele fabricii sale valora cam 30.000 de dolari. Acum 3 ani într-un container se găseau produse valorând 100.000 de dolari. Actualmente o asemenea încărcătură cu maşinile sale controlate de computer înseamnă 1,2 milioane de dolari.

Întreprinzătorul şi-a dat bine seama că numai inovaţia poate duce la o creştere susţinută. Firma sa, grupul Feiyue din Taizhou, are o gamă de 500 de produse, care înglobează 700 de patente proprii. De aceea concurează de la egal la egal cu firmele de renume din lume. Întreprinderea are echipe de cercetători la sediu, dar şi la Beijing, Ningbo, precum şi în Japonia.

Qiu Jibao ţine bine minte când a încercat să participe cu produsele lui la Târgul de Bunuri pentru Export de la Canton. Era pe atunci singura cale prin care se putea ajunge pe piaţa externă. A fost luat în râs şi nu i s-a permis accesul, căci în vremea aceea, în 1989, numai întreprinderile de stat aveau voie să exporte. A sărit gardul, a fost prins şi amendat.

La ceremonia de deschidere din 2006 a Târgul de la Canton, logoul manifestării a fost brodat în faţa a mii de vizitatori de una din maşinile produse de Feiyue. Întreprinderea produce actualmente 1,5 milioane de maşini de cusut într-un an, pe care le exportă în mai bine de 130 de ţări şi regiuni, obţinând venituri de aproape 9 mld. yuani (date la nivelul lui 2007).

Între timp Guangdong nu mai este prima vitrină de prezentare a produselor sale. Din 2000 Feiyue participă regulat la târgul internaţional specializat din Germania de la Koln, unde şi-a făcut sute de clienţi, mulţi din ţări dezvoltate, şi a încheiat contracte de zeci de milioane de dolari.

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte penteru atenţie şi vă aşteaptă peste o săptămână la aceeaşi rubrică.