Cel numit este o figură aproape legendară printre compatrioţi, căci este unul dintre cei dintâi chinezi ce s-au apucat de afaceri private când în ţară a început procesul de reformă şi deschidere. A debutat în agricultură atunci, iar acum a revenit la acelaşi domeniu.

„Sper că fiecare om din China va mânca un pui de la compania mea", spune el socotind că 1,3 miliarde înseamnă dublarea numărului de pui pe care-i vinde în prezent.

650 milioane de păsări este un număr impresionant, indiferent cum socotim. Este totuşi numai o mică parte din planul ambiţios al lui Liu, ce doreşte să constituie un gigant agroindustrial de clasă mondială, care ar urma să acopere întreg lanţul de producţie, de la hrana pentru animale până la vânzările cu amănuntul a cărnii de pasăre şi de porc.

Veniturile grupului Noua Speranţă, cum l-a botezat proprietarul său, au fost anul trecut de 27,5 mld. yuani (ceva peste 2,7 mld. euro). Patronul speră că anul acesta va aduna 50 mld., dar ideea sa directoare este aceea de a regrupa întreprinderile agricole mici şi mijlocii disparate într-un gigant al domeniului.

Inflaţia în creştere din 2007 şi de la începutul anului în care ne aflăm, în care preţurile la alimente sunt o componentă importantă, l-au întărit în hotărârea de a profita de şansele oferite de agricultură. El socoteşte că cei 30 de ani de când a început reforma şi deschiderea încheie un ciclu. Iar privitor la creşterea preţurilor alimentelor, are păreri proprii: urbanizarea a atras forţa de muncă de la sate în oraşe şi a crescut numărul de consumatori aici simultan cu scăderea numărului de producători agricoli. Aşa apare – crede el – nişa care va compensa situaţia prin definitivarea lanţului său de aprovizionare.

Liu Yonghao, împreună cu cei trei fraţi ai săi, descendenţi de ţărani, şi-a încercat pentru prima dată şansa în 1979. Era maistru instructor la o şcoală. Toţi patru şi-au vândut bicicletele şi ceasurile de mână, lucruri la mare preţ pe atunci, şi au adunat 1000 de yuani, investiţi într-o crescătorie de pui, apoi de prepeliţe. Şi-au dat seama prin 1986 că hrana pentru porci era la mare căutare, iar ouăle de prepeliţă n-aveau nicicând să însemne o mare afacere.

Greu lovita provincie Sichuan este locul lor de baştină, dar şi zonă importantă producătoare de carne de porc. Firma lor (tot Noua Speranţă), ce-şi făcea pe atunci reclamă cu îndemnuri scrise direct pe pereţii caselor din sate de către mezinul familiei (metodă adoptată ulterior şi de întreprinderi mult mai impozante), a devenit repede cunoscută.

„Aduni averea bănuţ cu bănuţ", spune Liu, amintindu-şi cum se bucura de fiecare ou făcut de prepeliţele sale şi cum, hărţuit de un câine, a căzut de pe bicicletă şi a plâns nu de durere, ci pentru cele 200 de ouă pe care le transporta, făcute zob.

Cei patru şi-au împărţit la un moment dat afacerea... frăţeşte şi s-au separat. Când a sa i s-a părut că nu mai este suficient de rentabilă, Liu s-a extins către alte sectoare: bancar, minier, al proprietăţii funciare. A devenit acţionar la prima bancă privată din ţară: China Minsheng. Dar tot în agricultură se simte în largul său. A început din 2005 o serie de achiziţii, devenind acţionar la mai multe companii agricole importante din diverse provincii. Este chiar furnizor oficial al cărnii de porc pentru olimpiadă.

Dacă la început autorităţile cu greu l-au lăsat să angajeze 8 oameni, astăzi numai Noua Speranţă are 200.000 de angajaţi, iar patronul se luptă să atragă cât mai mulţi ţărani în proiectatul său lanţ de producţie şi aprovizionare.

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă peste o săptămână la aceeaşi rubrică.