Stimaţi ascultători, în limba engleză cuvântul "China" înseamnă atât statul China, cât şi porţelan. Atunci ce legătură care China şi porţelanul? In ediţia de azi a rubricii "Cultura chineză" vă prezentăm istoria porţelanurile chinezeşti.

Săpăturile arheologice arată că porţelanul contemporan a luat naştere din porţelanul gri, ce reprezinta un produs în perioada de trecere de la ceramică la porţelan. Acest produs are atât trăsături ale porţelanului, cât şi urme ale ceramicii. Primele vase de porţelan gri au fost descoperite în vestigiile culturale ale culturii Muntelui Dragonului din provincia Zhejiang din partea de sud-est a Chinei, care datează cu 4200 de ani în urmă.

Dar porţelanul adevărat din China a apărut în perioada dinastiei Han de est (anii 23-220 era noastră), în provincia Zhejiang. După aceea, tehnica de fabricare a porţelanului s-a răspândit din partea sudică în cea nordică şi a căpătat o dezvoltare puternică, caracterizată prin apariţia porţelanului alb.

Porţelanul alb s-a dezvoltat pe baza porţelanului gri, deosebirea constînd în conţinutul diferit de fier. Cu conţinut redus de fier porţelanul capătă culoarea albă, în timp ce porţelanul gri conţine mai mult fier. Procesul de dezvoltare a porţelanului a fost de la porţelanul cu o singură culoare la mai multe culori, iar apariţia porţelanului alb a avut o influenţă deosebit de profundă asupra dezvoltării porţelanului

In perioada dinastiilor Tang şi Song, între secolele 10-13, tehnica de fabricare a porţelanurilor chinezeşti s-a dezvoltat continuu. Porţelanul cu trei culori din dinastia Tang reprezintă un obiect de artizanat colorat produs în aceea perioadă. Obiectele de ceramică pot fi smălţuite cu email, care în timpul arderii produce o reacţie chimică, capătând o culoare frumoasă. Porţelanul cu trei culori Tang a contopit trăsăturile picturilor tradiţionale chineze şi ale sculpturilor şi are trei culori - roşu, verde şi alb. In urma arderii la temperaturi ridicate în cuptor, aceste trei culori se întrepătrund, transformându-se în mai multe culori.

Dinastiile Ming (1368-1644) şi Qing (1644-1911) reprezintă epoca-apogeu în producţia de porţelanuri din China, atât cantitativ, cât şi calitativ. Oraşul Jingdezhen din sudul ţării a dominat timp de sute de ani acest domeniu, căpătând denumirea de "Capitala porţelanurilor chinezeşti". Cele mai frumoase porţelanuri au fost şi sunt produse aici.

Exporturile de porţelanuri chinezeşti au început în secolul 8. Anterior însă, celebrul "Drum al mătăsii" a contribuit la intensificarea relaţiilor comericale şi a schimburilor culturale dintre China şi alte ţări din Asia, Africa şi Europa. China a fost numită "ţara mătăsurilor". După secolul 8, odată cu exportarea porţelanurilor chinezeşti, China s-a afirmat în lume ca "ţară a porţelanurilor".

La început, China a exportat porţelanurile în principal în ţările asiatice. Intrând în secolul 17, curţile şi palatele imperiale au manifestat un mare interes de a colecţiona porţelanuri chinezeşti. După deschiderea căii navigabile a Portugaliei, porţelanurile chinezeşti au devenit cadouri dintre cele mai alese ale societăţii europene. In aceea perioadă, în Europa, stilul artistic Rococo era la modă, care se asemăna foarte mult cu stilul artistic din China, ceea ce a făcut ca obiectele în stilul chinezesc, inclusiv porţelanurile, să pătrundă masiv în aproape toate ţările europene. Potrivit datelor statistice incomplete, în secolul 17 China exporta anual circa 200 de mii de piese de porţelan, iar în secolul 18 - peste un milion.

Porţelanurile chinezeşti au devenit o marfă cu caracter mondial care era foarte căutată în diferite ţări ale lumii. Astfel, cuvântul China a devenit sinonimul cuvîntului porţelan. Deci, lexical, China a căpătat astfel două sensuri: statul China şi porţelanul. Datorită nivelului artistic ridicat şi răspândirii lor largi în lume, porţelanurile chinezeşti cu trăsături specifice ţării noastre au fost îndrăgite de toate popoarele lumii.