Cu câteva decenii în urmă femeia împreună cu soţul ei asudau cât era ziulica de lungă pe lotul lor de numai două hectare. Tinerii care erau atunci se ocupau de orice le îngăduia să mai câştige un ban în plus. Printre altele, preparau brânză de soia vândută celor dornici de acest aliment.

Au făcut în 1986 un împrumut cu care au cumpărat un tractor la mâna a doua. Şi-au dat repede seama ce potenţial uriaş aveau maşinile în agricultură. Doi oameni abia de plantau un hectar într-o zi. Dar „vita lor de oţel" le îngăduia să facă aceeaşi operaţie în acelaşi interval de timp pe 15-20 ha.

Acum aratul, semănatul, recoltatul pe propriul lot le lua puţină vreme. Aşa că au început să presteze servicii pentru consăteni. Pretindeau puţini bani şi făceau treabă bună. Corectitudinea lor le-a atras tot mai mulţi clienţi.

În 3 ani au înlăturat orice „concurenţă" în sat şi în localităţile învecinate. În 1992 afacerea lor era cea mai mare de acest gen din toată prefectura. Aveau 120 de utilaje mecanizate şi prestau lucrări pe 20 kmp pentru mii de familii.

În urmă cu doi ani Chen a investit 4 milioane de yuani pentru noi maşini şi şi-a înregistrat firma de lucrări mecanice în agricultură. Are 100 de angajaţi, iar numai tractoarele deţinute ajung la 200, ca să nu mai vorbim de combine şi alte maşini. Ea spune:

„Timpul este aur. Orice întârziere în lucrările de primăvară conduce la pierderi mari în toamnă."

Femeia atribuie succesul în afacere norocului, dar în primul rând muncii neobosite. Când s-a măritat, însurăţeii au primit de la părinţii soţului două castronaşe şi 35 kg seminţe de sorg, din specia folosită pentru mături. Provizia le-a ajuns o lună. Astăzi femeia se îmbracă în pas cu moda şi-şi îngăduie parfumuri scumpe, dar dacă-i atingi palmele poţi observa că sunt aspre ca raşpelul. Ele continuă să fie mărturie pentru zilele petrecute muncind pe câmp.

A ajuns o persoană renumită nu numai în ţinutul ei. În 2005 a primit un premiu naţional ce-i răsplăteşte pe cei mai harnici agricultori ai ţării. Alături de soţ, se consideră nişte oameni de rând care-şi câştigă existenţa din munca pământului. Dar cei din jur socotesc lucrurile puţin altfel.

„Fără primarul satului ne putem descurca, dar fără Chen nu am avea orezul cu care să ne hrănim", susţine un consătean.

Mecanizarea muncilor câmpului are cel puţin trei efecte pozitive, explică Ou Ping, director adjunct al Biroului pentru Mecanizarea Agriculturii din provincia Liaoning. Maşinile îngăduie ca pământul să fie cultivat mai repede şi mai uşor, iar transportul recoltelor se face rapid. Apoi lucrările acoperă mai mult decât o singură gospodărie, astfel ajutând un număr mare de agricultori. Iar odată cu utilizarea maşinilor cresc şi veniturile oamenilor.

Dacă porneşti pe jos din mijlocul terenurilor lucrate de Chen Sufen şi mergi o zi întreagă, încă nu ajungi la hotarul lor. Femeia visează să dea renume companiei înfiinţate şi să devină un furnizor cunoscut de legume şi cereale pentru marile magazine. Dar are şi îngrijorări. Şi ea, şi soţul ei se apropie de 60 de ani, iar fiica lor, asemeni multor tineri de la sate, s-a mutat la oraş şi nu se împacă deloc cu viaţa mai puţin confortabilă, lipsită de distracţii de la ţară. Dar mama ştie că „pământul nu te înşeală niciodată dacă te porţi cu el cum se cuvine."

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă peste o săptămână la aceeaşi rubrică.