„Dacă condiţiile de finanţare ar fi fost în China măcar pe jumătate ca pentru Mittal, aş fi putut atinge o capacitate de producţie de 100 milioane de tone de oţel fabricat numai în China", explică reporterilor sosiţi să-i ia un interviu.

Grupul Shagang este al IV-lea mare producător de oţel din China şi pe poziţia a XVI-a în lume, arată Institutul Internaţional al Fierului şi Oţelului. Vânzările companiei ajungeau la 55 mld. yuani în 2006.

Spre deosebire de marele conglomerat indian, care a înflorit susţinut de investiţii internaţionale, Shagang a pornit de la o uzină rurală, care nu valora mai mult de 450.000 de yuani, mulţumită mai ales hărniciei şi eficienţei celor ce lucrau aici, în frunte cu Shen.

Acesta a reuşit să atragă pentru prima dată atenţia cercurilor industriale în 2001, când întreprinderea lui a achiziţionat pentru 30 milioane de euro o oţelărie din Germania, aparţinând concernului Krupp.

Pe atunci germanii demonstrau pentru 35 de ore de lucru pe săptămână. Cei 1.000 de lucrători chinezi de la Shagang, veniţi să demonteze întreprinderea şi s-o strămute în China, lucrau câte 12 ore pe zi, 7 zile din 7. Când autorităţie din Germania au atras atenţia că trebuie respectată legislaţia muncii din ţară, chinezii au început să-şi ia o zi liberă, în care-şi continuau treaba în dormitoare.

Cele 250.000 t de echipament şi 40 t de documentaţie pentru reasamblarea uzinei au ajuns la Jinfeng, orăşelul (azi) de pe malul fluviului Yangzi, un an mai devreme decât estima conducerea întreprinderii chinezeşti şi cu doi mai repede decât gândeau nemţii.

Acest gen de mobilizare nu este nou pentru lucrătorii de la Shagang. Apartamentul lui Shen Wenrog este în incinta uzinei, pentru ca directorul ei să economisească timpul de deplasare, iar soţia bossului se plânge că nu o dată acesta pleacă dimineaţa de acasă şi ajunge înapoi după 11 noaptea.

Achiziţia echipamentelor din Germania aproape a dublat capacitatea de producţie a oţelăriei, iar importul astfel realizat a îngăduit să se producă în mod profitabil aici produse de oţel de înaltă calitate.

Shen a cunoscut o viaţă grea în copilărie şi adolescenţă. A rămas de mic orfan de tată, iar mama lui abia reuşea să asigure o masă pe zi celor 6 copii pe care-i avea. Băiatul a început să lucreze într-o fabrică de prelucrare a bumbacului imediat după terminarea liceului, în 1968.

Localitatea reuşea cu greu să-şi satisfacă necesităţile de metal în acea perioadă a economiei planificate. Aşa s-a născut ideea să se producă pe loc oţelul de care avea nevoie. Cu un împrumut de 450.000 de yuani, autorităţile locale au achiziţionat echipamentele necesare.

Shen Wenrong a devenit directorul oţelăriei în 1984, când se produceau mai puţin de 10.000 t oţel anual. Noul lider, sesizând că cererea e în creştere şi învăţând de la alţii din branşă, s-a profilat pe producţia de oţel pentru ramele ferestrelor. La finele lui 1988 întreprinderea producea 130.000 t de metal într-un singur an şi aproviziona 60% din piaţa oţelului pentru ferestre.

Au urmat şi alte iniţiative îndrăzneţe care au extins producţia şi au mărit veniturile. Shen şi-a urmat convingerile, chiar când a întâmpinat o opoziţie destul de puternică, profitând din plin de boomul economic de după 1992. Astăzi întreprinderea produce 15 mil. t oţel pe an, dar contextul economic şi măsurile de macrocontrol par să facă puţin probabilă continuarea expansiunii, aşa că directorul contemplă cu interes posibilitatea unor achiziţii de capacităţi de producţie peste hotare.

Realizatorul şi prezentzatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă peste o săptămână la aceeaşi rubrică.