Stimaţi ascultători, bună ziua! În cadrul emisiunii de astăzi vă invit să ascultaţi continuarea interviului acordat de Ana Ropot, din R. Moldova, studentă la Beijing şi voluntară la Jocurile Olimpice din luna august.

Ana Ropot

R: Care va fi programul voluntarilor? Veţi fi cazaţi în Satul Olimpic?

A: Acest lucru depinde de locul în care mă voi afla. Dacă voi fi în Beijing, dacă participanţii la olimpiadă pe care îi voi însoţi se vor afla în Beijing, atunci cazarea mea nu este necesară, pentru că studiez aici şi am condiţii de cazare în universitate. În situaţia în care sportivii de care voi răspunde se vor afla în provincie, participând la anumite discipline sportive, voi fi cazată împreună cu ei.

R: Ar fi vorba, deci, de Tianjin, Qingdao, Hong Kong...

A: Cred că Qingdao va ieşi din discuţie pentru că R. Moldova nu este foarte tare la sporturi maritime. Dar dacă vorbim de hipism sau alte sporturi, mai ales trântă, arte marţiale, aici da.

R: Şi dacă vei fi pe lângă delegaţia României?

A: Aş fi fericită cu oricare dintre delegaţii pentru că nu văd o mare diferenţă între cea din R. Moldova şi cea din România. Unica diferenţă este aceea că echipa României este foarte puternică la gimnastică, până şi colegii mei din China cunosc acest lucru şi au spus că unicul concurent serios la gimnastică ar fi echipa României.

R: Ai încercat să iei legătura şi cu olimpicii din România sau numai cu cei din Moldova?

A: Legătura va fi făcută de către BOCOG. Eu sunt acreditată şi voi afla toate informaţiile, amănunte despre programul meu de lucru, locurile unde voi pleca şi alte amănunte abia la începutul lunii iunie sau în iulie.

De asemenea, am fost întrebată şi dacă vreau să rămân şi pentru jocurile paralimpice. Nu m-am hotărât, dar aş vrea. Unica problemă ar fi că dorul de casă este din ce în ce mai mare şi este posibil să plec acasă, după olimpiadă, pentru 2-3 săptămâni, să văd ce mai fac părinţii.

R: Părinţii te vor asculta la radio, şi la televizor probabil.

A: Părinţii mei sunt, de asemenea, jurnalişti, şi este foarte posibil să vină şi ei în timpul jocurilor olimpice fiindcă sunt foarte interesaţi de acest lucru. De când am venit aici, şi chiar înainte de a veni eu în China, aveau o pasiune mare pentru această ţară. De când mă aflu în China, ei sunt la curent cu toate noutăţile şi cunosc tot ce se întâmplă aici, China devenind un fel de hobby principal.

R: Părinţii, rudele, prietenii cunosc faptul că vei fi voluntar la olimpiadă.

A: Da, şi sunt foarte mândri de mine. De fiecare dată când vorbim la telefon sau pe internet prima lor întrebare este „Ai devenit cumva chinezoaică sau încă mai eşti de-a noastră?" Este un moment psihologic. Când am venit în China şi vorbeam despre Moldova spuneam mereu „la noi acasă este aşa, iar în China este aşa.." Acum, după doi ani, când spun „aici, la noi", vorbesc despre China iar când spun „la voi acasă" vorbesc despre Moldova. Asta înseamnă că deja m-am deprins prea mult cu China. Anumite obiceiuri de aici au devenit deja obiceiurile mele. Vara trecută, când am plecat acasă, îmi era atât de dor de ceaiul verde şi de mîncărurile chinezeşti încât părinţii mei aveau dureri de cap, eu rugându-i în fiecare săptămână să mergem la restaurantul chinezesc.

R: Eşti bucuroasă că vei participa la Jocurile Olimpice, ca voluntar, având atribuţii destul de importante. Vei fi alături de sportivii olimpici.

A: Voi fi împreună cu echipa olimpică. Deja am emoţii, numai gândindu-mă la acest lucru. Este o responsabilitate foarte mare dar, în acelaşi timp, este un vis care devine realitate pentru că noi, tinerii, dorim permanent să avem cât mai multă responsabilitate pentru a arăta că putem fi şi noi importanţi şi serioşi, iar acum avem posibilitatea de a demonstra că avem nu numai energie şi voinţă, dar avem şi destulă logică pentru a pune aceste calităţi împreună şi a face lucruri mari. Toţi voluntarii, împreună, vor face un lucru absolut minunat pentru JO şi, din acest motiv chiar deviza Beijingului este „Zâmbetul voluntarului vă aduce Soarele." Voluntarii, în cea mai mare parte a activităţilor olimpice, vor avea grijă de participanţi, de organizatori, se vor îngriji de locurile de desfăşurare a întrecerilor şi de cele de cazare, hrană, transport şi absolut toate lucrurile. Din aceste motive, noi, deşi suntem foarte mulţi, vom fi ca furnicuţele care vor lucra zi şi noapte pentru a face un lucru mare.

R: În seara zilei de 8 august vei fi pe stadionul naţional „Cuibul de Pasăre." Probabil vei însoţi o delegaţie.

A: Da, cu siguranţă. Deja mă pregătesc pentru a-mi stăpâni emoţiile şi să nu explodez de fericire. Atunci voi împărtăşi toate emoţiile cu dumneavoastră şi cu ascultătorii postului dumneavoastră de radio, povestindu-le nu doar ceea ce se întâmplă, dar şi emoţiile mele şi ale participanţilor la Olimpiadă.

R: Promiţi să ne împărtăşeşti din experienţa şi emoţiile tale din perioada Olimpiadei?

A: Atâta timp cât veţi avea dorinţa de a mă asculta, eu vă voi povesti.

R: Mulţumim şi îţi urăm mult succes!

A: Asemenea şi dumneavoastră, mult succes! Şi să sperăm că vom fi împreună la Jocurile Olimpice şi ne vom bucura de fiecare secundă!

Pe timpul convorbirii am întrebat-o pe Ana dacă am reţinut bine că nu a împlinit, încă, 20 de ani. Mi-a confirmat şi a adăugat că în ziua de 22 aprilie a fost invitată de CCTV, televiziunea centrală, pentru a vorbi despre „locurile noastre natale uitate de lume, după câte se pare."

Emisiunea de astăzi se încheie aici. Sunt Marian Mizdrea şi vă doresc o săptămână frumoasă!