Sunt restaurante la care trebuie să faci rezervare cu câteva zile înainte. Aici, pe lângă abundenţa de preparate culinare te poţi delecta urmărind programe artistice. Poţi cunoaşte tradiţiile nunţii la ucrainieni sau cântecele şi dansurile din stepa mongolă în timp ce savurezi friptura de cămilă, de exemplu.

Spiritul negustoresc al chinezilor îşi spune cuvântul şi în acest domeniu. Începând cu ora 12 şi până seara, către orele 22, sunt deschise restaurantele în care plăteşti un bilet de intrare, după care poţi mânca şi bea cât pofteşti sau cât poţi. Sunt restaurante chinezeşti, japoneze sau coreene, la care un bilet costă 30-50 de yuani (3-5 euro), dar sunt şi restaurantele pretenţioase, de regulă cu specific străin, unde trebuie să plăteşti şi până la 250 de yuani. Diferenţă mare de bani dar şi diferenţă mare în ce priveşte oferta. În Beijing se pare că s-a format un orăşel al negustorilor din Rusia. Începând de la 2-3 magazine, în doar 10 ani s-au construit centre comerciale cu iz de bazar oriental şi, bineînţeles, nu lipsesc restaurantele ruseşti, unul dintre acestea preluând ideea plătitului la intrare şi, cu 60 de yuani, poţi servi preparate asemănătoare celor de acasă.

Oricine vizitează Beijingul include în program şi o vizită pe renumita stradă Wangfujing, aflată la numai o staţie de metrou de centrul capitalei. Aici nu circulă maşinile, sunt magazinele unor companii renumite iar în mall-ul Oriental Plaza se află o zonă destinată exclusiv restaurantelor. Într-adevăr, preţurile sunt ceva mai mari decât în localurile obişnuite, dar este convenabil datorită calităţii şi diversităţii produselor şi a serviciilor desăvârşite. În sectorul destinat bucătăriilor chinezeşti funcţionează un sistem asemănător celui de autoservire şi plăteşti, la fiecare raion, cu o cartelă cumpărată la intrare. La final predai cartela şi primeşti banii necheltuiţi. Să serveşti masa aici costă 30-50 de yuani, în funcţie de ce anume preferi.

Să vedem însă şi ce înseamnă servitul mesei acasă şi să luăm în calcul preţurile.

Cu 100 de yuani poţi cumpăra alimente care să-ţi ajungă 3-4 zile. Asta înseamnă să găteşti şi să mănânci într-un mediu familiar şi plăcut, confortabil. Dacă doreşti să mănânci ceva preparate occidentale, în Beijing sunt destule magazine cu produse din import, condimentele necesare, numai că te costă puţin mai mult. Dacă un pachet cu tăiţei chinezeşti, de exemplu, costă 2-3 yuani, tăiţeii sau spaghetele italiene pot ajunge la 15 yuani punga. La fel şi roşiile în bulion sau sosul de spaghete.

Lanţul de magazine Jenny Lou îţi oferă mezeluri şi brânzeturi din import. Costul acestora este pe măsura denumirii de „import" sau „de firmă", cum spun tinerii când vorbesc de unele articole.

De asemenea, există unele magazine, mai mici, în acel „cartier rusesc" despre care am amintit mai înainte şi în care se pot găsi produse asemănătoare dar la jumătate din preţurile practicate la Jenny Lou. Rămâne de văzut, însă, calitatea acestora.

Cu toate acestea, pieţele şi magazinele alimentare obişnuite oferă suficiente produse care, cu puţină imaginaţie, pot fi mixate astfel încât să ofere, la final, un gust asemănător mâncărurilor de acasă.

Iată deci că oferta este bogată. Rămâne de ales între atmosfera de acasă şi cea din restaurant, de timpul avut avut la dispoziţie, de bani şi, bineînţeles de plăcerea şi priceperea în ale gătitului.

Emisiunea de astăzi se încheie aici. Sunt Marian Mizdrea şi vă doresc să aveţi o săptămână frumoasă! La revedere!