 Se poate spune că sectorul restaurantelor din Beijing are proporții universale. Aici întâlnești, pe lângă bucătăriile chinezești, restaurante italiene, germane, americane, indiene, iraniene, rusești, fără a mai vorbi de cele asiatice. Uneori, a nu servi masa în oraș înseamnă să nu faci o adevărată călătorie mondială și să nu încerci să cunoști câte ceva din cultura țărilor lumii. Și asta deoarece toate restaurantele cu specific sunt amenajate în așa fel încât constituie o parte din țara respectivă.
Sunt restaurante la care trebuie să faci rezervare cu câteva zile înainte. Aici, pe lângă abundența de preparate culinare te poți delecta urmărind programe artistice. Poți cunoaște tradițiile nunții la ucrainieni sau cântecele și dansurile din stepa mongolă în timp ce savurezi friptura de cămilă, de exemplu.
Spiritul negustoresc al chinezilor își spune cuvântul și în acest domeniu. Începând cu ora 12 și până seara, către orele 22, sunt deschise restaurantele în care plătești un bilet de intrare, după care poți mânca și bea cât poftești sau cât poți. Sunt restaurante chinezești, japoneze sau coreene, la care un bilet costă 30-50 de yuani (3-5 euro), dar sunt și restaurantele pretențioase, de regulă cu specific străin, unde trebuie să plătești și până la 250 de yuani. Diferență mare de bani dar și diferență mare în ce privește oferta. În Beijing se pare că s-a format un orășel al negustorilor din Rusia. Începând de la 2-3 magazine, în doar 10 ani s-au construit centre comerciale cu iz de bazar oriental și, bineînțeles, nu lipsesc restaurantele rusești, unul dintre acestea preluând ideea plătitului la intrare și, cu 60 de yuani, poți servi preparate asemănătoare celor de acasă.
Oricine vizitează Beijingul include în program și o vizită pe renumita stradă Wangfujing, aflată la numai o stație de metrou de centrul capitalei. Aici nu circulă mașinile, sunt magazinele unor companii renumite iar în mall-ul Oriental Plaza se află o zonă destinată exclusiv restaurantelor. Într-adevăr, prețurile sunt ceva mai mari decât în localurile obișnuite, dar este convenabil datorită calității și diversității produselor și a serviciilor desăvârșite. În sectorul destinat bucătăriilor chinezești funcționează un sistem asemănător celui de autoservire și plătești, la fiecare raion, cu o cartelă cumpărată la intrare. La final predai cartela și primești banii necheltuiți. Să servești masa aici costă 30-50 de yuani, în funcție de ce anume preferi.
Să vedem însă și ce înseamnă servitul mesei acasă și să luăm în calcul prețurile.
 Cu 100 de yuani poți cumpăra alimente care să-ți ajungă 3-4 zile. Asta înseamnă să gătești și să mănânci într-un mediu familiar și plăcut, confortabil. Dacă dorești să mănânci ceva preparate occidentale, în Beijing sunt destule magazine cu produse din import, condimentele necesare, numai că te costă puțin mai mult. Dacă un pachet cu tăiței chinezești, de exemplu, costă 2-3 yuani, tăițeii sau spaghetele italiene pot ajunge la 15 yuani punga. La fel și roșiile în bulion sau sosul de spaghete.
Lanțul de magazine Jenny Lou îți oferă mezeluri și brânzeturi din import. Costul acestora este pe măsura denumirii de „import" sau „de firmă", cum spun tinerii când vorbesc de unele articole.
De asemenea, există unele magazine, mai mici, în acel „cartier rusesc" despre care am amintit mai înainte și în care se pot găsi produse asemănătoare dar la jumătate din prețurile practicate la Jenny Lou. Rămâne de văzut, însă, calitatea acestora.
Cu toate acestea, piețele și magazinele alimentare obișnuite oferă suficiente produse care, cu puțină imaginație, pot fi mixate astfel încât să ofere, la final, un gust asemănător mâncărurilor de acasă.
Iată deci că oferta este bogată. Rămâne de ales între atmosfera de acasă și cea din restaurant, de timpul avut avut la dispoziție, de bani și, bineînțeles de plăcerea și priceperea în ale gătitului.
Emisiunea de astăzi se încheie aici. Sunt Marian Mizdrea și vă doresc să aveți o săptămână frumoasă! La revedere!
|
