Îmbrăcat cu o bluză pe gât de culoare galbenă şi cu jeanşi largi, tânărul durduliu nu pare să se deosebească prin ceva de tinerii de douăzeci şi ceva de ani pe care-i poţi vedea pe o stradă oarecare de la Beijing. Trebuie însă să-i priveşti ochelarii negri acoperindu-i ochii ca să-ţi dai seama că ai de-a face cu o persoană care trăieşte în întuneric: Yang este orb.

Numele său chinezesc se traduce drept „strălucirea soarelui". Numai că acesta n-a putut contribui cu nimic la salvarea vederii sale, pierdute pe când avea numai 8 luni. Dar o cugetare chinezească spune că atunci când ţi se închide o uşă, o alta se deschide. Muzica a fost aceea care a adus strălucirea în viaţa acestui om.

Tânărul a încântat şi uimit milioane de telespectatori când, la spectacolul de Anul Nou (chinezesc – Sărbătoarea Primăverii), a cântat melodii din repertoriul propriu şi a imitat vocile unor celebrităţi ale muzicii uşoare. Peste noapte, cum s-ar zice, faima i-a schimbat viaţa. Cea mai mare deosebire faţă de timpul dinainte? „Ocupat", rezumă Yang într-un singur cuvânt.

E greu de imaginat evoluţia lui, dacă n-ar fi fost darul primit de la tatăl său când a împlinit 7 ani: o orgă electronică. Băiatul a reuşit singur să reproducă o melodie dintr-un serial TV celebru în acea vreme. Părinţii lui, ambii muncitori într-o fabrică din Harbin, capitala provinciei Heilongjiang din NE Chinei, au făcut efortul şi i-au găsit un profesor de muzică.

A fost inclus în 1990 într-o trupă artistică a persoanelor cu handicap. Avea 11 ani şi cânta la pian. N-a rămas foarte mult acolo.

„Este aproape imposibil pentru un orb să devină un mare pianist, pentru că nu poate cânta suficient de repede şi nici nu poate comunica eficient cu orchestra", susţine el.

În cei 8 ani petrecuţi cu trupa şi-a îmbunătăţit sensibil calităţile de cântăreţ. Strădaniile lui au fost răsplătite când a fost preferat de o formaţie artistică din Beijing ce căuta noi interpreţi.

A trăit singur în capitala Chinei, asigurându-şi mama că-şi poate purta singur de grijă. Are o voinţă puternică, moştenită de la bunica lui, ce l-a încurajat mereu asigurându-l că nu este prin nimic inferior altora, mărturiseşte el.

La început n-a fost bine primit în trupă. Un accident a schimbat opinia celor care nu prea mureau de dragul său. A căzut pe un drum de munte şi s-a rănit destul de rău şi la mâni, şi la picioare. Dus la spital, a refuzat anestezia când i-au făcut toaleta rănilor. Oamenii i-au admirat tăria.

„Am vrut să le arăt că eram mai puternic decât credeau. Pot face orice", spune el cu mândrie.

Deşi crescut în ochii colegilor, n-a rămas nici aici.

„Într-o trupă pot supravieţui, dar nu mă pot dezvolta."

A participat la un concurs organizat de un post de radio şi s-a calificat fiind promovat de acesta. Şi-a construit o carieră de artist independent. Participă la spectacole în toată ţara şi-şi promovează compoziţiile, căutându-şi şansa, iar nu aşteptând ca ea să-l tragă de mânecă.

A apărut anul trecut într-o emisiune de succes de promovare a talentelor: „Bulevardul stelelor". A fost câştigătorul cu un cântec dedicat mamei sale, care are mare încredere în capacităţile lui. Şi ea, şi pretenii săi sunt de acord că tânărul nu se consideră o persoană handicapată ce are nevoie de sprijin. Din contra, adesea el îi ajută pe alţii.

Yang Guang îşi pregăteşte în această perioadă primul album, ce urmează să apară în luna mai. Aceasta pe lângă numeroasele spectacole şi emisiuni care-i umplu mai tot timpul, dovadă a popularităţii artistului.

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă peste o săptămână la aceeaşi rubrică.