Cai lun era originar din oraşul Guiyang, provincia Hunan de astăzi. Anu în care s- născut cel ce avea să devină inventatorul hârtiei s-a pierdut în negura anilor. S-a păstratdoar informaţia că prin preajma anului 75 e.n., a început să deţină diferite funcţii la curtea imperială a dinastiei Han de Est (25 – 220 e.n.). La un moment dat, răspundea de făurirea paloşelor. După cum se consemnează în documentale istorice, Cai Lun era foarte studios aşa încât nu de mirare că a ajuns erudit. Hârtia inventată de el – una din cele mai mari invenţii din China antic㠖 reprezinită o contribuţie deosebit de valoroasă la răspândirea şi dzvoltarea ştiinţei şi culturii universale.

Este îndeobşte cunoscut că fără hârtie, dezvoltarea socială, economică şi culturală ar fi fost de neînchipuit. Strămoşii noştri din antichitate au folosit felurite materiale pentru consemnarea evenimentelor. Până în timpul dinastiei Shang (secolul 16 î.e.n. – secolul 11 î.e.n.), chinezii gravau ceea ce doreau să înregistreze. Gravau pe carapace de broască-ţestoasă, pe oase mari de animale, omoplat de bou, berbec, et. Pe măsura dezvoltării societăţii, chinezii au început să folosească drept materialele de scris, în locul carapacelor de broasă-ţestoasă şi ale oaselor de animal, table de lemn, de bambus, ba chiar şi mătasea. Totuşi aceste materiale aveau limitele lor, fiind utilizate într-o sferă restrânsă, nu puteau acoperi nevoile societăţii.

Pentru a crea un material de scris mai ideal, cai Lun a făcut un serios bilanţ al experienţei acumulate de înaintaşii dinastiei Han de Vest (206 în.e.n. – 8 e.n.) în fabricarea hârtiei, din fibre de cânepă. În sensul acesta a efectuat investigaţii în difereite regiuni ale ţării şi, pe această bază, a reuşit să fabrica un gen de hârtie uşoară şi mai puţin costisitoare, folosind drept materie primă coajă de arbore, reziduuri decânepă, pânzeturi uzate şi resturi de năvod. Invenţia aceasta reprezintă un progres esenţial în tehnologia de fabricare a hârtiei. În anul 105 e.n. Cai Lun a oferit în dar curţii imperiale hârtia inventată de el, care s-a bucurat de o apreciere deosebită din partea suveranului. Şi de atunci, hârtia, denumită de oamenii vremii „hârtia princiară Cai", a început să fie utilizată în întreaga ţară. După părerea noastră, această primă hârtie nu era chiar atât de fină, dar oricum, a constituit o bază semnificativă pentru dezvoltarea ulterioară a fabricării hârtiei.

Cum spuneam, Cai Lun a inventat hârtia pe baza sintetizării experienţei acumulată de predecesori. Descoperirile arheologice atestă însă că în China, încă dinaintea lui Cai Lun, se efectuaseră diferite experienţe în căutarea unei soluţii de fabricare a hârtiei. În anul 1975, arheologii chinezi au cescoperit la Baqiao, din apropierea oraşuui Xian, câteva foi de hârtie fabricate dinfibre de cânepă, dar acestea sunt cu 200 de ani mai vechi decât „hârtia princiară Cai" de care vorbim. Descoperirea atestă faptul că cea mai veche hârtie din lume s-a găsit în China. Şi numai datorită condiţiilor istorice limitate, creaţia care a precedat-o pe cea a lui Cai Lun nu a putut fi răspândită.

Hârtia inventată de Cai Lun s-a răspândit însă foarte repede nu numai pe întreg teritoriul Chinei, ci şi în diferite zone ale lumi, întâi în Coreea, Japonia şi alte ţări asiatice, apoi, traversând lumea arabă, a luat calea Europei şi Americii de Nord. Din documentele istorice reiese că în Europa, prima fabrică de hârtie a luat fiinţă la mai bine de o mie de ani de la invenţia lui Cai Lun! Observăm de asemenea că deşi industria hârtiei este foarte dezvoltată în zilele noastre, totuşi principiile tehnologice de bază, seamănă foarte mult cu cele vechi chinezeşti. Fireşte, 70 – 80% din materiile prime utilizate în fabricarea hârtiei sunt înlocuite cu fibre lemnoase, dar când e vorda de fabricarea hârtiei superioare, se folosesc drept materii prime tot resturile de pânzeturi uzate, coajă de arbore şi reziduuri de cânepă.

Marele inventator Cai Lun s-a stins din viaţă în anul 121. Posteritatea întru cinstirea meritelor sale excepţionale, au ridicat atât în comuna sa natală cât şi prin alte părţi pe unde cercetările l-au condus temple şi statui. În multe ţări, meşterii şi muncitorii din fabricile de hârtie âl venerează şi astăzi ca pe un zeu pe marele lor maestru. Şi pe bună dreptate, memoria lui va fi evocată şi omagiată în veci vecilor.