În emisiunea de astăzi voi încerca să vă prezint una din problemele care preocupă, în continuare, societatea chineză. Este vorba de aşa-numitul „hukou."
Termenul chinezesc „hukou" nu este uşor de explicat unor străini, dar constituie o problemă de viaţă pentru fiecare chinez. Un „hukou" se referă la certificatul de înregistrare a familiei, acesta fiind obligatoriu. Prin intermediul unui simplu petec de hârtie se obţine dreptul legal individual de a avea domiciliul într-un anumit loc şi unde are beneficii sociale sigure precum tratament medical, asigurări sociale, locuinţă, educaţie şi altele. Totodată, acest simplu petec de hârtie poate deveni un calvar pentru cetăţenii chinezi care s-au mutat în alte zone decât cele unde li s-a înregistrat „hukou"-ul.
Vă voi prezenta, în continuare, cazul a doi soţi din Beijing care se confruntă cu problema înregistrării fiului lor nou-născut, situaţie relatată pe larg în presa chineză cu menţiunea că nu constituie un caz izolat.
În speranţa înregistrării domiciliului nou născutului lor în Beijing, ceea ce înseamnă obţinerea unui „hukou" de Beijing, un cuplu de muncitori-migranţi au dat în judecată secţia locală de poliţie. Cu toate că ştiau deja că sunt puţine şanse să poată cîştiga, cei doi soţi şi-au spus „Vrem să aflăm cum va judeca tribunalul acest caz."
Asemenea altor familii migrante din Beijing, dacă tatăl Zhang Yong, doreşte ca fiul nou născut, Shuoshuo, să aibă un certificat de reşedinţă legal, are numai două şanse: să înregistreze „hukou"-ul copilului într-unul din locurile de naştere al soţilor sau să cumpere un „hukou" de Beijing cu multe zeci de mii de yuani.
Desigur, niciuna dintre cele două posibilităţi nu-i pot satisface pe Zhang Yong şi soţia lui.
Ulterior, Zhang Yong a descoperit că ar mai fi şi o a treia posibilitate ca fiul lor să obţină un certificat legal de Beijing fără să cheltuie atât de mulţi bani. Ei au decis să obţină acest certificat prin intermediul legii.
Zhang Yong s-a născut într-un oraş din nord-estul Chinei, Anshan, iar soţia sa într-un orăşel din provincia Hebei. În cazul lor, potrivit legii, fiul lor poate să-şi înregistreze „hukou"-ul într-unul din locurile de naştere al părinţilor. Dar Zhang Yong nu poate accepta aşa ceva.
Zhang lucrează în Beijing de peste cinci ani, iar cuplul a cumpărat un apartament în anul 2005. Ei chiar intenţionează să-şi aducă şi părinţii la Beijing, reunind astfel întreaga familie. Dar dacă „hukou"-ul fiului lor nu va fi înregistrat în Beijing el va trebui să meargă la şcoală în alt oraş, în viitor.
„Este inacceptabil ca noi să lucrăm în Beijing şi să fim nevoiţi să-l trimitem pe fiul nostru la şcoală în oraşele în care ne-am născut noi", spune Zhang.
Dar ce ar putea face pentru ca fiul lor să înveţe la Beijing?
Dacă doresc ca el să urmeze o şcoală în Beijing, familia trebuie să plătescă o taxă denumită „taxă pentru studii temporare" (un gen de taxă de şcolarizare pentru copiii migranţilor). Cu toate că valoarea taxei a scăzut în ultimii ani, la intervenţia guvernului municipal Beijing, aceasta tot se ridică la valoarea de 1.750 de euro pe întreaga perioadă de şcolarizare până la absolvirea liceului. În plus, ei trebuie să ofere şcolii şi mai mulţi bani în contul aşa-numitei „taxe de finanţare" care este stabilită de fiecare şcoală în parte şi este mult mai mare decât taxa de şcolarizare.
Zhang Yong îl dă ca exemplu pe băiatul unui prieten al său. În fiecare an băiatul trebuie să dea şcolii, în medie, 1.000 de euro ca taxă de finanţare. Zhang a calculat că ar trebui să cheltuiască peste 10.000 de euro până când fiul său va intra la o facultate.
„Şi nu am calculat cheltuielile educaţiei preşcolare", ne spune Zhang. El ne dă ca exemplu o grădiniţă din apropiere unde pentru fiecare copil migrant se percepe o taxă anuală de finanţare de peste 3.000 de euro.
Aceste cheltuieli nu sunt singurele preocupări ale familiilor migrante. După absolvirea liceului, copilul trebuie să meargă în locul unde este înregistrat „hukou"-ul, potrivit reglementărilor, pentru a participa la examenul de admitere la facultate.
În cadrul emisiunii de săptămâna viitoare vom afla continuarea demersurilor celor doi soţi Zhang. Sunt Marian Mizdrea şi vă doresc o săptămână frumoasă! La revedere!
|