Reactorul Experimental termonuclear internaţional (ITER) este un proiect gigantic în care China joacă un rol important. Oamenii de ştiinţă speră că prin aplicarea acestui proiect se va rezolva definitiv problema energiei.

„Insula ştiinţifică" de la Hefei este o bază importantă chineză pentru cercetarea fuziunii nucleare. Primul dispozitiv EAST (Superconducător experimental avansat Tokamak) din lume, denumit „Soare artificial", a fost inaugurat aici în anul 2006. Profesorul Luo Jiarong, responsabilul EAST, a explicat că dispozitivul imită modalitatea de generare a energiei de către Soare. Atomii de tritiu şi deuteriu sunt determinaţi să fuzioneze la o temperatură de 100 milioane de grade Celsius şi să formeze heliu, în scopul producerii unei cantităţi uriaşe de energie. Asemenea energie se poate transforma, la rândul ei, în diverse energii precum electricitatea. Acesta este principiul de funcţionare al „Soarelui artificial".

Pentru construirea acestui reactor au fost investiţi 320 milioane de yuani iar pentru achiziţionarea echipamentelor anexă, alte 195 milioane yuani. În plus, funcţionarea acestuia necesită cheltuieli anuale de circa 36 milioane de yuani. Însă, după intrarea în activitatea comercială a „Soarelui artificial", oamenii nu vor mai trebui să fie îngrijoraţi de problema energiei. Deuteriul şi tritiul se pot obţine din aer şi, respectiv, din apa de mare, sunt produşi ieftini şi pot satisface necesităţile omenirii pentru 100 milioane de ani.

Proiectul ITER are nevoie de investiţii în valoare de 10 miliarde euro, din care 9% sunt asigurate de China.

Construcţia reactorului ITER va începe anul acesta la Cadarache, Franţa. Proiectul se va derula pe o perioadă de 35 de ani. În desfăşurarea proiectului sunt implicate UE, China, Japonia, SUA, Rusia, Coreea de Sud şi India.

Reactorul ITER este foarte asemănător cu EAST, principala diferenţă constituind-o dimensiunea mai mare a primului. Unele cercetări pentru exploatarea ITER se vor face la EAST, iar unele componente ale ITER vor fi realizate de cercetătorii chinezi.

ITER şi EAST sunt reactoare experimentale. Pentru atingerea utilităţii comerciale este necesară trecerea prin două etape: a reactorului prototip şi a reactorului comercial. Potrivit estimării profesorului Luo Jiarong, pentru trecerea de la reactorul experimental la cel prototip este nevoie de 20-30 de ani, iar trecerea de la reactorul prototip la cel comercial va dura 40-50 de ani. Deci, pentru a se realiza funcţiunea comercială sunt necesare eforturi depuse de-a lungul unui secol.

În prezent majoritatea centralelor nuclearo-electrice generează energie prin reacţia de fisiune nucleară. Însă uraniul, plutoniul şi alte elemente necesare fisiunii sunt preţioase. În acelaşi timp, radioactivitatea uraniului şi a plutoniului este foarte periculoasă. În plus, reactoarele nucleare convenţionale produc reziduuri nucleare. Toate acestea limitează dezvoltarea reactoarelor care au la bază fisiunea nucleară.

În comparaţie cu fisiunea, fuziunea nucleară are mai multe avantaje. Deuteriul şi tritiul pot fi obţinuţi uşor. Fuziunea poate produce cantităţi nelimitate de energie curată fără a elimina în atmosferă gaze cu efecte de seră şi produce doar o cantitate infimă de deşeuri radioactive.

Profesorul Luo consideră că participarea Chinei la proiectul ITER se datorează faptului că ţara noastră dispune de 100% proprietate intelectuală şi participă cu numai 10% din valoarea investiţiei. Acest proiect va influenţa într-o mare măsură viitoarea structură energetică mondială.