În 2007 satelitul lunar Chang'e 1 a fost lansat cu succes, marcând încă un rezultat remarcabil obţinut de ţara noastră în explorarea cosmosului. Anul acesta ţara noastră va lansa, conform planului, 15 rachete, 17 sateliţi şi o navă spaţială. Lansarea navei spaţiale „Shenzhou 7" va fi cea mai importantă misiune spaţială a Chinei în 2008. Dacă astronauţii de pe aceasta îşi vor încheia cu succes plimbarea spaţială, aceasta va avea semnificaţii de jalon în istoria dezvoltării activităţii chineze de explorare spaţială.

Pang Zhihao, cercetător de la Institutul Chinez de Cercetare a Tehnologiilor Spaţiale, a spus că anul trecut ţara noastră a făcut 10 lansări spaţiale, toate desfăşurate cu succes. Ţara noastră s-a plasat pe locul al 3-lea în lume în ce priveşte numărul lansărilor.

Potrivit celui menţionat, „Shenzhou 7" a intrat deja în faza de testare complexă a întregii nave. 14 astronauţi dintre care şi Yang Liwei, Fei Junlong şi Nie Haisheng (primii trei astronauţi din China care au ajuns în cosmos), participă la selecţia şi instruirea piloţilor lui „Shenzhou 7". Racheta „Changzheng 2F", care va transporta nava în cosmos se află în etapa de montaj general. Probabil că nava spaţială va fi lansată în octombrie şi prima „plimbare spaţială" a astronauţilor chinezi va fi transmisă direct de televiziune.

Unii consideră că „plimbarea spaţială" înseamnă că astronauţii ies să se plimbe în cosmos. De fapt, în spaţiul cosmic astronauţii aproape nu au greutate. Ei nu pot merge pe jos, ci plutesc. Astronauţii se mişcă cu ajutorul mâinilor, braţelor mecanice sau altor echipamente. Pentru a uşura mişcările lor, proiectanţii au montat în interiorul şi exteriorul aparatului spaţial unele mânere. Mai corect ar trebui spus „deplasări în afara cabinei" în loc de „plimbare spaţială" .

Pang a spus că „deplasările în afara cabinei" reprezintă o tehnică esenţială foarte complicată în zborurile spaţiale cu piloţi. Scopul acestora este pregătirea pentru construirea staţiei spaţiale şi montaje sau reparaţii în cosmos.

Pentru realizarea plimbării spaţiale mai sunt două probleme dificile. Una este priveşte modulul de ieşire în cosmos şi cealaltă este legată de costumul pentru ieşiri spaţiale.

Modulul de ieşire are rolul evitării scurgerilor de aer din navetă şi al adaptării astronauţilor la presiunea din afara navei sau din aceasta după revenirea la bord. În străinătate se foloseşte de obicei modulul orbital ca modul de ieşire.

Costumul pentru ieşiri spaţiale este diferit de cel purtat în navă de astronauţi. Tehnologiile pentru realizarea costumul pentru ieşiri spaţiale sunt mult mai complicate. Un asemenea costum cu sistemul potabil de asigurare a vieţii are o greutate de peste 100kg, fiind de 11 ori mai greu decât cel folosit în interiorul navei.

Ieşirea în cosmos a astronauţilor se face în două formule, cu cordon de asiguranţă şi liberă. Astronauţii de pe Shenzhou 7 vor fi probabil legaţi cu cordonul de siguranţă de nava lor. Cordonul are două roluri: alimentarea astronauţilor cu oxigen, asigurarea presiunii, electricităţii ş.a. oferite de navetă pentru asigurarea vieţii astronauţilor. Pe de altă parte, mulţumită cordonului, astronauţii nu vor pluti prea deaparte de navetă. Lungimea cordonului nu depăşeşte de obicei 5m pentru a evita înnodarea acestuia.

Când fac plimbări libere, astronauţii poartă un dispozitiv ca o mică rachetă. Plimbarea se face prin controlarea direcţiei şi forţei de propulsie a acestui dispozitiv. În prezent distanţa maximă de ieşire în acest mod poate fi de 100 m. În comparaţie cu aceasta, ieşirile cu cordon sunt mai simple şi mai sigure. De obicei la prima încercare de ieşire sau la ieşirea unui singur astronaut se foloseşte cordonul.