Bun găsit, doamnelor şi domnilor, la o nouă ediţie a rubricii Turism în China. La microfon, Li Xin.

„Avem mai multe metode de preparare a peştelui, zeci de metode chiar. În zilele obişnuite preparăm peşte la aburi, fiert sau prăjit."

Dragi prieteni, mai ţineţi minte ce v-am spus? Săptămâna trecută v-am condus în unicul sat de pescari din Tibet - Junba, situat la periferia oraşului Lhasa, capitala Regiunii Autonome Tibet din China. Junba este situat pe malul de est al râului Lhasa, în aval de oraş, la confluenţa acestui curs de apă cu Yaluzangbu. Tot săptămâna trecută am gustat preparate de peşte, deosebit de fragede şi delicioase, făcute în sat. Am ascultat şi o legendă locală interesantă despre datinile celor din Junba legate de consumul de peşte. Şi ne-am oprit la confecţionarea unei plute cu specific local din piele de vită şi distracţiile localnicilor cu aceasta.

În trecut nu existau drumuri la Junba. În acest context, plutele din piei de vită reprezentau sigurul mijloc de transport între sat şi lumea din afară. Astăzi plutele din piele de vită sunt nu numai mijloace necesare la pescuit, dar ele fac parte şi din recuzita sătenilor pentru un dans tradiţional. Dansul cu pluta din piele este denumit cu „guozi". „Guo" înseamnă în limba tibetană, „plută din piele de vită", iar „zi" are sensul de „dans". Se spune că dansul s-a născut din dansul trandiţional tibetan al iacului. Cele două diferă numai prin faptul că dansatorul poartă pe spate o piele de iac la dansul iacului şi o plută din piele de vită mare şi grea la dansul plutei, acompaniat de o melodie cântată de alţi săteni. Conform datinilor locale, dansul cu pluta din piele se interpretează de obicei la sărbătoarea pescuitului, care cade în luna martie, potrivit calendarului tibetan. Dansul constituia în trecut o parte a ceremoniei începutului noului an de pescuit. Actualmente dansul amintit rămâne doar o formă de distracţie. Fiind dibaci la pescuit, fiecare sătean este priceput şi la cântece şi dansuri. Oamenii pleacă la pescuit în zilele obişnuite şi se întrunesc să se danseze în răstimpurile de răgaz. Pescarii din Junba sunt prietenoşi şi ospitalieri. La solicitarea turiştilor, sunt gata să improvizeze pe loc dansul plutei.

În afară de resursele de peşte, satul Junba se caracterizează şi prin prelucrarea obiectelor din piele. Modele de plute din piele de vită, raniţe, tocuri pentru telefoane mobile, pungi pentru ceai, ş.a.m.d. sunt proiectate cu motive şi forme deosebite, în stilul original al naţionalităţii tibetane. În acelaşi timp toate au preţuri mici. Când veniţi în sat, vă propun să vă alegeţi câteva ca suveniruri din Tibet.

Bătrânul Suo Nan, pe care l-am amintit în ediţia de săptămâna trecută, se ocupă chiar de confecţionarea obiectelor de artizanat din piele. El explică:

„Confecţionez acum o raniţă. Mă mai ocup de tocuri pentru telefoane celulare şi pentru zanba (mâncare tradiţională tibetană din făină). Cu ajutorul guvernului în satul nostru se dezvoltă şi turismul piscicol. Mulţi dintre turişti vin la noi să petreacă linka. Condiţiile noastre de viaţă sunt mult mai bune decât în trecut."

Linka, pe care a menţionat-o bătrânul Suo Nan este o activitate importantă a tibetanilor. „Linka" înseamnă „parc" în tibetană. A petrece linka, în sens larg, înseamnă a se distra într-un loc frumos ca un parc. Adică o excursie la periferia localităţii. Există datini deosebite în satul Junba în ce priveşte pretrecerea linka. Tinerele se distrează separat de băieţi. Turiştii veniţi la Junba trebuie neapărat să nu piardă şansa de a participa la o petrecere linka. În timpul acesteia se pot admira cântecele şi dansurile interpretate de pescarii locali, dar se şi poate participa personal la programele distractive.

Călăuză pentru excursie

Puteţi ajunge la Lhasa, capitala Regiunii Autonome Tibet, cu avionul sau cu trenul. Şoseaua care pleacă de la aeroport duce direct în satul Junba. Distanţa dintre Lhasa şi sat este de numai 50 km. Dacă vreţi să gustaţi peştii cu carnea delicioasă din regiune, e bine să veniţi aici primăvara. Localnicii spun că pe peştii de primăvară şi regele doreşte să-i mănânce.