Bună seara, dragi ascultători. La periferiile oraşului străvechi Wuxi din sudul ţării noastre se găseşte un număr mare de vechi aşezări urbane şi rurale. Orăşelul Rongxiang, cu o existenţă de aproape 600 de ani, este unul dintre acestea. Vă invit să mă urmaţi ca să aflăm ce s-a păstrat acolo din vechime.

Rongxiang se află la periferiile oraşului Wuxi. Este leagănul mai multor industriaşi şi comercianţi chinezi cunoscuţi din epoca modernă. Aşezarea consta la început din 3 sate numite Shangrong, Zhongrong şi Xiarong. Chen Wenyuan, fost profesor la Centrul de Cercetare a Familiei Rong de la Universitatea Jiangnan ne-s spus:

„Familia Rong s-a mutat din provincia Hubei în oraşul Nanjing şi apoi s-a mutat de acolo la noi. Bătrânul Rongqing avea peste 80 ani când a venit cu cei 3 fii ai săi. Locurile populate de familiile celor 3 au devenit până la urmă 3 sate. Localitatea era destul de prosperă pe la sfârşitul secolului 19, iar orăşelul a luat fiinţă la începutul secolului trecut."

În prezent se mai păstrează o stradă de altădată lungă de 380 m şi 157 clădiri cu trăsături arhitectonice locale din epora modernă. O altă caracteristică locală este faptul că numele de familie ale celor mai multe gospodării de aici este Rong. Experţii susţin că acest fenomen al populării unei localităţi de o singură familie se întâlneşte rar în regiune şi chiar pe spaţii mai vaste.

Văzută de departe, strada cea veche apare cufundată într-o „mare" de blocuri moderne. Dar când ajungi la capătul străzii, ai imediat senzaţia că ai trăi la începutul secolului trecut. De-a lungul a 100 ani strada aceasta n-a suferit modificări majore. Clădirile de pe cele două părţi au rămas aşa cum erau odinioară. Rong Yaoxiang, profesor localnic pensionat, ne spune că strada a fost un centru comercial al regiunii, fiindcă erau aproape 100 magazine care desfăşurau felurite afaceri.

„Fiecare clădire era ocupată de un magazin. De exemplu, aveam 3-4 frizerii, deşi strada nu e lungă. Clădirea din faţa noastră era un restaurant unde se servea numai micul dejun. Aveam şi patiserii, ceainării, farmacii, magazine cu articole din metal şi magazine pentru brânză de soia."

Clădirile de pe stradă au fost realizate în principal în trei stiluri, chinezesc, chinezesc îmbinat cu european şi complet european.

De pe această stradă se poate ajunge la o străduţă, fost chei al orăşelului. Profesorul Chen Wenyuan ne spune în continuare:

„Doi dintre cei trei fii ai bătrânului Rong Qing au plecat de aici la Shanghai pentru studii. Au făcut cu barca două zile şi două nopţi până la Shanghai."

La şcoala elementară a orăşelului este un complex sportiv realizat în anul 1915. Acesta ocupă o suprafaţă de aproape 400 mp şi are două etaje. La primul este o sală de festivităţi, la al doilea, sala de sport. Complexul are numai coloane de sprijin şi un acoperiş imens, fiind lipsit de pereţi. Aici se desfăşurau activităţi sportive, indiferent cum era vremea. Rong Yaoxiang ne-a atras atenţia că complexul a fost realizat în stil japonez. proiectul clădirii a fost făcut de Hu Yuren, cunoscut expert în hidrotehnică şi educaţie din epoca modernă a Chinei.

„Au fost construite în ţara noastră două complexe sportive cu acoperiş. Unul a fost la Universitatea Pedagogică din Beijing, care nu mai există. Celălalt este complexul nostru, care se păstrează în condiţii bune şi încă funcţionează."

Un alt obiectiv interesant din orăşel îl reprezintă fostul sediu al biblioteii Dagong. Lucrările de construcţie a bibliotecii au început în 1915 şi s-au terminat în anul următor. Numărul volumelor din bibliotecă ajunsese la peste 117.000 în 1921. Conform testamentului fondatorului bibliotecii, toate cărţile au fost donate în 1952 bibliotecii oraşului Wuxi. Evocând fosta bibliotecă Dagong, profesorul Chen ne spune:

„Mulţi tineri săraci care nu-şi puteau suporta cheltuielile la şcoală au frecventat biblioteca. Biblioteca Dagong a fost un element complementar de educaţie socială."

Dragi prieteni, vizita noastră la orăşelul Rongxiang se încheie aici. Realizatoarea şi prezentatoarea Zhang Xue vă mulţumeşte pentru atenţie.