Referitor la aplicarea acestei stratageme, în colecţia militară amintită se arată că, în momentul în care o armată se află într-o situaţie critică, trebuie să-şi menţină neschimbat dispozitivul de desfăşurare pe câmpul de luptă pentru a nu suscita bănuiala inamicului şi în acelaşi timp să organizeze şi să execute, în ascuns, evacuarea unităţilor de elită. Această stratagemă se aplică, de obicei, în condiţiile în care trupele inamice sunt mai puternice decât propriile trupe.

În istoria Chinei au fost multe bătălii care pot servi ca exemplu de aplicare a stratagemei „lasă mantia şi fugi." În minutele următoare, vă prezentăm una din ele.

În secolul al treilea, China era divizată în trei state - Wei, Wu şi Shu, care s-au angajat într-o serie de bătălii pentru supremaţie. Suveranii celor trei state au încercat să atragă de partea lor cât mai mulţi comandanţi de armată remarcabili pentru a-şi asigura victoria. Zhuge Liang, consilier militar al suveranului statului Shu, se bucura de o mare faimă datorită rezultatelor obţinute în bătăliile pe care le-a condus, băgând spaimă în comandanţii trupelor celorlalte două state. La întâlnirea cu Zhuge Liang, aceştia din urmă manifestau totdeauna o mare prudenţă de teama de a nu fi înfrânţi.

Într-una din zile, Zhuge Liang, în fruntea unei armate colosale, a pornit o nouă expediţie spre nord, împotriva statului Wei. Pentru a-i ţine piept, statul Wei a mobilizat cele mai puternice forţe de care dispunea. Pe timpul confruntărilor celor două armate, Zhuge Liang s-a îmbolnăvit şi nu mai putea conduce bătălia. Lui îi era foarte clar că zilele-i erau numărate şi că, fără el, armata statului Shu nu avea nicio şansă de a câştiga războiul. Prin urmare, trupele sale trebuiau să se retragă. Problema era că trupele statului Shu nu trebuiau să se retragă brusc deoarece armata inamică ar fi putut profita şi lansa un atac asupra ei, pricinuindu-i pierderi grele. Înainte de moarte, Zhuge Liang i-a oferit generalului Jiangwei, în secret, o soluţie.

Câteva zile mai târziu, Zhuge Liang a decedat. Conform testamentului său, Jiang Wei a blocat răspândirea veştii despre moartea comandantului armatei. Ba mai mult, el a cerut pe ascuns meşterilor să sculpteze o statuie din lemn a lui Zhuge Liang şi a aşezat-o într-un car de război. După aceea, armata statului Shu a început să se retragă sub comanda lui Jiang Wei, ducând cu ea coşciugul cu corpul neînsufleţit al lui Zhuge.

Aşa cum a fost de aşteptat, armata statului Wei a vrut să atace armata inamică aflată în retragere. Jiang Wei a dat ordinul ca o parte din armată să vină în întâmpinarea armatei statului Wei. Văzând că armata statului Shu se retrăgea ordonat, că ostaşii ei rămâneau calmi şi Zhuge Liang şedea liniştit în carul de război, comandantul armatei statului Wei a poruncit imediat trupelor sale să se retragă, bănuind că manevra de retragere a armatei inamice este un truc pus la cale de Zhuge Liang. Fără să piardă acest moment prielnic, Jiang Wei dat ordinul de retragere rapidă. Comandantul armatei statului Wei a aflat peste puţin timp despre decesul lui Zhuge, dar a fost prea târziu ca să lanseze un atac zdrobitor. (Iată că în această situaţie statuia lui Zhuge a avut rolul mantiei care a mascat şi a uşurat acţiunile de retragere)

Stratagema „lasă mantia şi fugi" a fost aplicată în multe războaie din antichitate. Să vă mai dau un exemplu.

În secolul al 13-lea, pe timpul confruntării dintre oştile statului Song din sudul Chinei şi statului Jin, din nordul ţării, oastea statului Song a decis să se retragă pentru a-şi păstra capacitatea de luptă. În miezul unei nopţi, ostaşii statului Jin au fost treziţi de răsunetul puternic de tobe venit din tabăra inamicilor, dar nici măcar un soldat inamic nu venea la atac. Ostaşii statului Song au continuat să bată la tobe. Deranjaţi, ostaşii statului Jin n-au putut să se odihnească noaptea întreagă. Comandantul oştii statului Jin a presupus că inamicii încercau, ca prin acest truc, să-i obosească pe soldaţii săi şi să le slăbească capacitatea de luptă. El a dat ordin ostaşilor săi să nu se preocupe de ceea ce făceau inamicii. Două zile şi două nopţi s-au auzit fără încetare sunetul tobelor din tabăra oştii statului Song. În a treia noapte, însă, acest sunet a început să slăbească. Comandantul statului Jin a considerat că inamicul a obosit şi a ordonat ostaşilor săi să pornească la atac. Numai că, atunci când au ajuns la poziţiile taberei oştii statului Song, n-au găsit nici urmă de inamic.

În realitate, oastea statului Song a pus în aplicare stratagema „lasă mantia şi fugi." Ei au legat de copaci picioarele din spate a zeci de capre, lăsându-le libere picioarele din faţă pentru a bate la tobe. Din acest motiv, sunetul tobelor a continuat două zile şi două nopţi, acoperind retragerea trupelor.

Aici, Radio China Internaţional. v-am prezentat stratagema „lasă mantia şi fugi" prezentată în capodopera militară din China antică ŤCele 36 de stratagemeť. Realizatorul Zhu Kewen şi prezentatoarea Li Xin vă mulţumesc pentru atenţie.