Dragi ascultători, în ultimii ani, pe paginile Internet se înmulţesc întrebările referitoare la unele spitale din China în care se fac operaţii de transplant a aşa-numitelor celule „stem." În pagini de ziare, în cadrul unor emisiuni tv, unii pacienţi sau rudele acestora îşi povestesc experienţa pe care au avut-o numai că, în continuare, un mare număr de pacienţi români continuă să vină pentru operaţie fără să cunoască amănunte, fără să fi luat legătura cu alţi pacienţi sau aceştia nu au oferit prea multe informaţii datorită contractului de confidenţialitate pe care l-au semnat la internarea în spital.

În emisiunile de astăzi şi de săptămâna viitoare vă prezint spitalul Xishan, din Beijing, unul din cele peste zece spitale din China în care se fac operaţii de transplant a celulelor stem.

Doctorul Huang Hongyun, directorul spitalului şi şeful echipei de medici care efectuează operaţiile a avut amabilitatea să ne vorbească despre activitatea medicilor:

„Am început să facem astfel de operaţii în anul 2001, deja au trecut peste 6 ani. În spitalul nostru au fost peste 1200 de pacienţi din peste 70 de ţări şi regiuni din Europa, America, cu afecţiuni ale sistemului nervos central şi care, în pofida cercetărilor numeroase în acest domeniu, sunt considerate ca fiind imposibil de vindecat. Noi încercăm şi reuşim să înregistrăm unele rezultate pozitive în ce priveşte recuperarea unor funcţii neurologice şi ne continuăm eforturile pentru creşterea eficienţei operaţiilor şi tratamentului pe care le efectuăm aici".

În spitalul Xishan sunt circa 12 pacienţi români care, împreună cu însoţitorii lor, formează poate cea mai numeroasă comunitate românească din China, înafara personalului ambasadei României.

„Pacienţilor noştri, indiferent dacă sunt români sau americani, canadieni, francezi, englezi, chiar dacă provin din ţări sau regiuni mai dezvoltate, medicii din ţările lor le-au spus: „Boala pe care o ai nu are nicio şansă de vindecare." Numai că după ce au sosit aici, după operaţie şi tratamentul postoperator au înregistrat un anumit nivel de ameliorare a situaţiei. Astfel, ei au devenit mai încrezători, sunt mai deschişi, veseli şi participă împreună cu noi la tratament, pentru că noi nu putem să pătrundem în toate zonele afectate", spune doctorul Huang.

Lucian este din Bistriţa, are 25 de ani. În anul 2000 a avut un accident de maşină în urma căruia a fost nevoit să se deplaseze în scaun pe rotile datorită unor afecţiuni la coloana vertebrală:

„În ţară am urmat mai multe tratamente la Beclean, la Iaşi, la Techirghiol. Despre acest spital am auzit întâmplător, am citit într-un ziar de un pacient care, după operaţie, s-a întors acasă pe picioarele lui. Am fost operat în urmă cu două zile, am speranţe mari. Deocamdată nu pot spune că sunt mai bine, sunt mai relaxat, asta e adevărat. Şi înainte puteam sta în picioare, mergeam cu cadrul."

În rezerva următoare este Valentina, din R. Moldova, împreună cu copilul în vârstă de patru ani. Înainte de a veni la Beijing, copilul a urmat un tratament în Italia, unde i s-a spus că nu se poate face nimic. Dar ea speră, copilul nu se poate mişca, nu vede, deoarece, datorită afecţiunii creierului, informaţia vizuală transmisă de ochi nu poate fi interpretată.

„Am văzut la Povestiri adevărate, la televizor. Am luat legătura cu spitalul, am aşteptat un an şi am venit aici. Copilului i s-a făcut operaţie, dar nu pot să spun că sunt mulţumită. Parcă ar avea privirea mai clară, ochii mai senini, mai limpezi. Medicii nu pot spune peste cât timp se va observa o ameliorare. Nu pot spune că nu mai sper. Poate pentru câteva clipe nu mai sper, dar îmi revin. Ştiţi, speranţa moare ultima."

Dragi ascultători, emisiunea noastră de astăzi se încheie aici. Până săptămâna viitoare, vă spun La revedere!