Dragi prieteni, la microfon Lin. Tibetul mai este cunoscut drept „Acoperişul Lumii". Acolo trăiesc multe etnii minoritare - tibetani, hani, hui, menba, luoba, naxi, nu şi dulong – care conlocuiesc aici din generaţie în generaţie. Din cauza condiţiilor nefavorabile şi a mediului ecologic foarte sărac, o lungă perioadă de timp Tibetul a rămas în urmă în ce priveşte dezvoltarea socială şi economică. Acum, însă, situaţia s-a schimbat şi, concomitent cu dezvoltarea rapidă a economiei şi societăţii, Tibetul acordă o atenţie sporită ocrotirii mediului. În ediţia de astăzi a rubricii noastre consacrate minorităţilor naţionale vă vom vorbi despre acest subiect.

Tibetul este fermecător. Se află pe cel mai înalt podiş din lume - Podişul Qinghai-Tibet - cu o altitudine medie de peste 4000 m deasupra nivelului mării. În trecut, accesul în Tibet a fost foarte dificil şi pentru o călătorie dus-întors era nevoie, în general, de câteva luni.

Acesta este cântecul intitulat „Drumul spre Cer", dedicat punerii în circulaţie a magistralei feroviare ce leagă Qinghai de Tibet.

Calea ferată Qinghai-Tibet a necesitat investiţii totale de 33 de miliarde yuani renminbi (3,3 miliarde euro) şi a fost inaugurată în anul 2006, astfel încât nu se mai poate vorbi despre accesul greu în Tibet. În prezent putem ajunge în această regiune misterioasă pe calea rutieră, feroviară şi aeriană. He Peng, vicepreşedintele executiv al regiunii, ne-a spus:

„Darea în funcţiune a căii ferate Qinghai-Tibet a schimbat situaţia. Până în momentul de faţă au fost construite trei aeroporturi, alte două aflându-se în faza de construcţie, în timp ce reţeaua de şosele totalizează 45.000 km."

Accesul facil a atras tot mai mulţi turişti în Tibet. Mediul geologic specific, religia misterioasă şi cultura datinilor şi obiceiurilor constituie atracţii unice, specifice doar Tibetului. Anual vin peste un milion de turişti, uriaşă sursă de venit pentru economia Tibetului.

Guvernul local şi locuitorii sunt conştienţi de faptul că impresia deosebită pe care o au oamenii faţă de aceste meleaguri misterioase se datorează cerului albastru, apelor limpezi, munţilor înalţi acoperiţi permanent de zăpadă şi somptuosului palat Potala. Foarte important este şi faptul că aici este nu numai „izvorul fluviilor şi râurilor" şi „resursa ecologică" a Chinei şi chiar a Asiei de Sud-Est, dar reprezintă şi o „pompă" şi o „zonă de reglare" a climei din China şi din întreaga zonă a emisferei estice. Tocmai din această cauză, ocrotirea mediului a devenit prioritatea tuturor activităţilor din această regiune.

Guvernul local a depus mari eforturi în scopul ocrotirii mediului concomitent cu dezvoltarea industriei, al coordonării şi relaţionării eficienţei economice, sociale şi a mediului, interzicând iniţierea activităţilor economice care urmăresc numai eficienţa economică. 

Un exemplu în acest sens îl constituie măsurile de protejare a mediului de care s-a ţinut cont pe timpul construcţiei căii ferate Qinghai-Tibet. Lacul Cuona, aflat la 400 km de Lhasa, capitala Regiunii Autonome Tibet, are o suprafaţă de peste 300 mp. Aici este habitatul mai multor specii de animale sălbatice. Călătorind cu trenul până în Tibet, poţi admira la distanţă foarte mică peisajele din zona lacului, pe unele porţiuni fiind o distanţă de numai câteva zeci de metri între calea ferată şi lac. Yan Peizun, responsabilul lucrărilor de construcţie pe acest tronson de cale ferată a precizat într-un interviu acordat la inaugurarea acestei magistrale:

„Pentru ca Lacul Cuona să nu fie poluat, am luat măsuri de protejare, ridicând ziduri şi situri de izolare."

În prezent, ocrotirea mediului a devenit deja o mentalitate a întregii societăţi chineze. Astfel, nu numai departamentele guvernamentale, dar şi multe organizaţii obşteşti au devenit forţe importante în acest domeniu. În trenurile care au destinaţie Tibetul sunt mulţi voluntari care s-au angajat în activităţile de ocrotire a mediului. După inaugurarea acestei magistrale feroviare, în Tibet sosesc circa 900.000 de turişti pe an. De aceea, răspândirea concepţiei privind ocrotirea mediului a devenit din ce în ce mai importantă.

Concomitent cu măsurile de protejare a mediului pe timpul desfăşurării marilor lucrări de construcţie, guvernul regiunii acordă o mare atenţie dezvoltării energiei curate, cum este energia solară. Vicepreşedintele guvernului local, He Peng, ne-a informat:

„Anual, Tibetul beneficiază de lumina Soarelui timp de trei mii de ore, fiind cea mai avantajoasă regiune din China în această privinţă, fapt ce ne-a determinat să facem o prioritate din dezvoltarea energiei solare."

Potrivit informaţiilor, în momentul de faţă capacitatea generatoarelor electrice ce au ca sursă de energia solară din Tibet a ajuns la 10 megawaţi. Majoritatea gospodăriilor din zonă dispun de instalaţii solare, în timp ce un număr important de instalaţii de telecomunicaţii şi radioteleviziune funcţionează cu energie solară.

Ca urmare a acestor măsuri, majoritatea pădurilor, râurilor, lacurilor, păşunilor, gheţarilor, munţilor înzăpeziţi, florei şi faunei au fost bine ocrotite.

În întreaga zonă au fost amenajate şapte rezervaţii naturale de stat cu o suprafaţă totală de circa 410 mii de mp, adică o treime din suprafaţa totală a regiunii.

Dragi prieteni, cu aceasta am încheiat ediţia de astăzi a rubricii noastre consacrate minorităţilor naţionale. Realizatoarea şi prezentatoarea Lin vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte audiţie plăcută în continuare!