Câteva zeci de bătrâni având părul argintiu şi purtând ochelari privesc cu atenţie notele muzicale şi cântă după indicaţiile dirijorului. Sunt membrii corului de bătrâni al cartierului Yongle şi fac acum repetiţie pentru o seară culturală.

Bunica Zhang Fenghuai are 71 de ani. Soţul ei a murit în urmă cu 7 ani. Cei 4 copii ai lor domiciliează în cartiere din centrul oraşului şi vin să o vadă doar la sfârşitul săptămânii.

„Ce facem noi aici? Cântăm, dansăm cu voie bună. Uneori mergem şi în excursii în suburbiile oraşului."

Bătrâna este bolnavă de inimă. A avut noroc că o dată, când avea o criză, bunica Shi Xiuying, vecina ei, a observat, a chemat un taxi şi a dus-o la spital.

„După ce mi-au dat primul ajutor, l-au anunţat pe fiul meu. Eram internată în spital până a sosit el."

Bătrâna Shi Xiuying în vârstă de 65 de ani trăieşte împreună cu soţul ei. Copiii locuiesc în alte locuri.

Aceşti oameni în vârstă sunt numiţi la noi „bătrânii din cuiburile goale". Fie că nu au odrasle, fie că nu locuiesc împreună cu copiii. În ţara noastră asemenea „cuiburi fără pui" sunt destul de des întâlnite. Bătrânii de peste 65 de ani numără peste 23 de milioane. Dar la Beijing, Shanghai şi în alte oraşe mari, proporţia lor se ridică la 30%.

Dar „cuibul gol" nu constituie singura problemă a oamenilor vârstnici. Datele statistice arată că numărul bătrânilor de peste 65 de ani depăşea 145 de milioane în ţara noastră la sfârşitul anului 2005, reprezenând 11% din populaţia ţării şi depăşind deja baremul stabilit de ONU pentru o societate îmbătrânită. Mai mult decât atât, numărul bătrânilor creşte anual cu 3,3%.

De-a lungul secolelor, întreţinerea bătrânilor din ţara noastră se bizuia în principal pe ajutorul familiei. Dar odată cu creşterea numărului descendenţilor unici într-o familie se înmulţesc an de an familiie de tip „4-2-1", adică 4 bătrâni, un cuplu şi un copil. În acest context, problema întreţinerii bătrânilor nu mai poate fi rezolvată prin modelul tradiţional. Se adaugă şi situaţia bătrânilor în „cuiburi goale". Pentru a da un răspuns acestei situaţii, căreia familia singură îi face cu greu faţă, unii sociologi au propus ca guvernul să intervină, iar societatea să-şi dea concursul.

Dar şi societatea se confruntă cu greutăţi. De pildă, bunica Yang Jianxin, în vârstă de 70 de ani, din cartierul Yongle, a avut nemulţumiri în această privinţă. Ea este şefa consiliului locatarilor şi ajută deseori la organizarea unor activităţi pentru cei vârstnici din această comunitate.

„Problema a fost că la început nu aveam un loc pentru cei vârstnici ca să poată sta la taifas, să joace o partidă de şah... Acum problema s-a rezolvat. Uite, ăsta este centrul de activităţi ale bătrânilor, abia terminat de consiliul colocatarilor."

Situaţia comunităţii Sijiyuan, învecinată cu comunitatea bunicii Yang Jianxin, este relativ bună. Şeful consiliului colocatarilor Lao Guo ne-a spus:

„Echipa de voluntari organizată de noi se duce la Sărbătoarea Primăverii acasă în familiile celor vârstnici să le ajute la cumpărături: orez, zarzavaturi, legume, ca şi la tuns. Avem în incinta comunităţii câteva cupluri de peste 80 de ani, cărora le e foarte greu să se deplaseze. Un voluntar de al nostru este frizer. S-a dus acasă la ei şi mai bine de 4 ore i-a tuns stând în genunchi. Bătrânii au spus că nici copiii lor nu le-au ţinut companie atât de mult timp."

Voluntarii din comunitate le-au adus celor vârstnici căldură sufletească. Însă cum să se rezolve complet problemele întâmpinate de „cuiburile goale"? Unii au venit cu propuneri.

Ne aflăm în prima casă de zi pentru bătrâni, inaugurată nu de mult în această comunitate. Sunt 6 camere de odihnă cu câte două paturi, puse la dispoziţia bătrânilor pentru siestă. În fiecare cameră găsiţi pregătite instrumente pentru decupaje de hârtie şi broderie.

În curte, în spate sunt bucătăria şi sufrageria. Se pot vedea maşina de spălat vase, un cuptor cu microunde şi alte aparate.

Într-un salon de divertisment de la intrarea clădirii, câteva bătrâne joacă mahjong (rummy chinezesc). Salonul este dotat cu un televizor color, o combină muzicală cu dispozitiv pentru karaoke, câteva mese pentru jocul de cărţi, 4 scaune pe rotile pregătite pentru cei în nevoie.

„Cei vârstnici, de regulă cei suferinzi, dacă sunt lăsaţi acasă, copiii sunt mereu îngrijoraţi. Pe când aici sunt în siguranţă. Iar copiii sunt eliberaţi de grijă şi se pot concentra asupra lucrului. "

Song Zhihua, auflând de inaugurarea casei de bătrâni nou inaugurată, a venit în mod special s-o vadă cu proprii-i ochi. A constatat că masa, camerele de odihnă şi alte condiţii sunt bune, iar taxele sunt mici. Are intenţia s-o aducă aici pe mama sa de peste 80 de ani.

„Totul e bine aici. Mama şi mătuşa mea spuneau ieri că vor veni să vadă."

Song Zhihua a plecat pe bicicletă. Se vede că este foarte mulţumit. Această casă de bătrâni experimentează un nou model de întreţinere a vârstnicilor, îmbinând întreţinerea în familie cu sprijinul comunităţii. Bătrânii stau noaptea în familie, iar ziua vin în casa de bătrâni, pentru a cărei construcţie departamentul pentru afacerile civile a alocat câteva sute de mii yuani.

Zhao, directorul centrului de servicii din cartier, opinează că este un model care coordonează eforturile guvernamentale, sociale şi familiilor pentru rezolvarea întreţinerii bătrânilor.

„Aceasta este o experienţă, menită să încurajeze forţele sociale să caute mai multe soluţii problemei. Evident că o singură casă de bătrâni de zi are un rol foarte limitat."

Problema îmbătrânirii populaţiei determină multă preocupare din partea conducerii supreme. Membrii forului consultativ suprem au prezentat în ultimii doi ani 176 de moţiuni vizând rezolvarea acestei probleme. Anul acesta participanţii la sesiunea anuală au prezentat încă moţiune pentru soluţionarea situaţiei în mediul rural.

„Trebuie protejat dreptul ţăranilor bătrâni de folosire a terenurilor prin contrat. Aceasta este baza rezolvării problemei de întreţinere a bătrânilor de la sate."

„Începând de anul acesta vom stabili nivelul minim de trai în mediul rural. Lucrul este foarte important pentru rezolvarea problemei, dat fiind că majoritatea ţăranilor bătrâni sunt oamenii cei mai săraci din sate."

Nu de mult casa de bătrâni de zi a inaugurat un curs de limba engleză. Atât cursanţii cât şi profesorul sunt bătrâni din cartierele învecinate.

Dragi prieteni, aici se încheie povestirea noastră de astăzi. Nu ştim cum îşi petrec restul vieţii cei vârstnicii din ţara dv. Dacă doriţi să ne povestiţi, vă aşteptăm mesajele.

Ne propunem să vă facem cunoştinţă mâine cu un frizer venit din provincie. Puteţi afla cum la început nici măcar nu putea fi înţeles de localnici, pentru ca mai târziu să fie toţi ca o familie. Aşadar pe mâine la aceeaşi oră. XXX va continua să vă spună povestiri din cartierul Yongle.