Despre CRIRedacția noastră
China Radio International
Ştiri interne
Ştiri externe
  Cultură chineză
  Ştiinţă, învăţământ şi sănătate
  Puntea prieteniei

Social

Noi și mediu

Economic

Sport

Naționalități din China

Turism în China

Bucătăria chineză
(GMT+08:00) 2007-11-01 15:54:43    
Junjun învață să cânte la erhu

cri-1

Dragi prieteni, la microfon Chen Luping. Vă invităm astăzi să intrăm împreună în casa unei familii din cartierul Yongle, aflat în vestul Beijingului. Vom afla cum învață o fetiță de 7 ani să cânte la un instrument muzical chinezesc, erhu.

Dis-de-dimineață, Junjun a început să exerseze la erhu, un instrument muzical cu coarde, care se bucură de titlul de „vioară chinezească". Junjun este în clasa a doua. Tatăl ei este șofer de taxi, iar mama, vânzătoare. Bunicii sunt pensionari și locuiesc în cartierul Yongle. În timpul vacanțelor Junjun vine să locuiască împreună cu bunicii.

Vacanța pentru Junjun nu înseamnă joacă cu prietenii. Ea trebuie să urmeze zilnic lecții de erhu acasă la profesorul ei. După micul-dejun începe să repete la erhu. După ce a exersat de două ori ce a învățat în ziua anterioară, Junjun pleacă afară împreună cu bunicul său.

 Bunicul: La început eram forțați, dar pe urmă am observat că ajută foarte mult la dezvoltarea mentală a fetiței. După ce învață pe de rost un fragment mare de partitură, poate memora cartea mai bine decât înainte."

Când era tânăr, bunicul știa să cânte la Erhu. Cunoscând că muzica ajută la dezvoltarea intelectlui, bătrânul și-a înscris nepoata la cursuri de erhu. Dar Junjun nu dorește să studieze.

Junjun :„Sunt obosită, tare obosită. Zilnic trebuie să cânt câte două ore. Uneori profesorul mă critică pentru că deși repet îndelung, nu ajung la rezultatul dorit de el."

De fapt Junjun a început să învețe să cânte la erhu chiar de la vârsta de 3 ani.

Bunicul: Când era de 3 ani, am învățat-o să danseze. Are ureche muzicală, având un simț foarte dezvoltat al ritmului muzical. Așadar a învățat un an coregrafie și după aceea s-a transferat la erhu. Cei care au aptitudini speciale au șanse în plus la examenele de admitere la facultate."

E vorba despre faptul că la examenele de bacalaureat și cele de admintere în facultăți, în cazul în care candidații au un talent special, pot obține calificative mai bune. Cântatul la erhu face parte din aptidutinile speciale menționate, dar coregrafia nu. De aceea, fetița a trebuit să renunțe după un an la coregrafie și a venit să cânte la erhu. Profesoara este foarte mulțumită de progresele făcute în doi ani de interpretare la erhu.

Ce bucuroși sunt cei doi! Junjun a trecut exemenul la categoria medie pentru amatori. Pentru fetiță nu este mare lucru, deoarece în afara de erhu, participă și la cursuri de caligrafie, matematică, engleză și de redactare a compunerilor în limba chineză.

Junjun: Tare obosită! Nu mă pot odihni nici în prima zi de vacanță, pentru că trebuie să urmez aceste cursuri."

De fapt, în orașele chinezești sunt mulți copii ca Junjun. Potrivit unei statisitici, peste jumătate din copiii din orașe au studiat ori învăță să cânte la un instrument muzical. Cel puțin jumătate din aceștia continuă cursurile și în timpul vacanțelor. Nouă din zece elevi din Beijing au acasă profesori particulari sau urmează cel puțin un curs în plus față de celelalte pe care le urmează obișnuit la școală.

Părinții susțin că ei nu sunt nemiloși și nu au altă soluție decât să-și dea copiii la astfel de cursuri. De ce? Problemă a fost pusă în fața lui Sun Yunxiao, vicepreședinte al Institutului de Cercetare a Adolescenților Chinezi.

Sun Yunxiao: „Speranța părinților este rațională și pozitivă. Totuși, mulți din aceștia își pregătesc cu forța copiii. Lor le e teamă ca nu cumva aceștia să piardă chiar de la început, dar această comparație irațională între copii este o mare problemă. Îi înțeleg pe părinți, care se confruntă și cu presiuni privind accesul la învățământ al copiilor lor și la obținerea în viitor a unui loc de muncă de către aceștia."

Atunci să învețe! Dar pentru asta e nevoie de bani! Junjun urmează alte 5 cursuri particulare. Bani mulți! Veniturile tatălui, taximetrist, și ale mamei, vânzătoare, sunt limitate. Taxa pentru a învăța tehnica interpretării la erhu este plătită din pensia bunicului fetiței.

Bunicul: Învățarea cântatului la erhu se face unu la unu. Deci este scump, 50 de yuani o oră. Pentru cei doi ani trecuți de învățat la acest instrument muzical, am plăti cel puțin 6.000 de yuani."

Pe lângă cursurile de aptitudini speciale, pentru ca Junjun să poată intra la o școală importantă din Beijing, părinții ei au plătit mulți bani în plus și din cauza că certificatul ei de naștere este înregistrat în districtul Fengtai, vecin cu Chongwen, unde se află școala în care învață.

Bunicul: „În disctrictul Fengtai nu există o școală bună. Trebuie să plătim în plus 15.000 de yuani, echivalentul salariului anual al mamei sale, ca ea să poată intra într-una în alt district din Beijing."

În afară de această sumă mai există taxe școlare, costul manualelor și altele.

Potrivit datelor statistice, pregătirea unui elev dintr-o familie din Beijing presupune chletuieli de peste 200.000 de yuani. Dacă un copil schimbă o dată sau de mai multe ori școala pentru a găsi una mai bună, ca în cazul familiei lui Junjun, la această sumă se mai adaugă alte câteva zeci de mii de yuani, pe puțin.

200.000 de yuani înseamnă venitul în peste 10 ani al mamei lui Junjun! Se poate cu mai puțini bani?

Ministrul chinez al învățământului, Zhou Ji, consideră că „alegerea unei școli bune" este motivul principal al faptului că întreținerea școlară este mai scumpă la orașe decât la sate. Este clar că rezolvarea problemei alegerii unei școli bune reprezintă o verigă esențială a reducerii poverii familiilor în privința cheltuielilor școlare.

Pentru rezolvarea acestei probleme, forul legislativ suprem din China a modificat deja „Legea învățământului obligatoriu". La Dalian, oraș din nord-estul Chinei este strict interzis ca școlile publice să perceapă aceste taxe. La această situație pozitivă contribuie și vizitele reciproce ale profesorilor din diferite școli.

Premierul Wen Jiabao a promis în raportul său privind activitatea guvernului chinez că această problemă din domeniul învățământului va fi soluționată.

Junjun, fetița căreia nu-i place să cânte la Erhu, a devenit o micuță stea strălucitoare la un festival organizat în cartierul respectiv.

E bine că are acest talent. Dacă face în continuare eforturi, va trece examenul pentru obținerea certificatului pentru gradul superior de interpretarea la Erhu. Sigur va fi astfel mai ușor pentru Junjun să promoveze examenul de admitere la facultate.

Bunicul râde. Junjun nu mai este obosită și cântă cu mai multă pasiune.

Competiția socială continuă. Părinții care își doresc copii fruntași trăiesc aceleași stări contradictorii.

Povestea lui Junjun se încheie aici. Dragi ascultători, poate ați avut și dv. în copilărie o problemă precum cea a lui Junjun. Mâine vom continua „Povestiri din cartierul Yongle" la aceeași oră. Vă vom vorbi despre reangajarea unei femei disponibilizate.

Aici Radio China Internațional. Chen Luping vă mulțumește pentru atenție. _

Pe aceeași tema