Stimaţi ascultători, recent, am primit de la dvs multe scrisori şi mesaje electronice. Citindu-le, am înţeles că vă interesează foarte mult noutăţile din China. Mulţi prieteni au manifestat un interes deosebit faţă de viaţa chinezilor simpli. Începând de astăzi, vom difuza o serie de relatări, conducându-vă într-un cartier de locuinţe din Beijing, pentru a putea cunoaşte bucuriile şi necazurilor locuitorilor simpli din capitala Chinei şi apoi schimbările actuale din societatea chineză.

Angajarea, locuinţa, asistenţa medicală, şcolarizara, viaţa bătrânilor...

La ce se gândesc astăzi chinezii simpli? Daţi-mi 10 minute, ca să vă spun o povestire din cartierul Yongle.

Yongle este un cartier de locuinţe simplu din vestul oraşului Beijing cu aproape 30.000 de locuitori. În cartier sunt blocuri nou construite, multe case mici, prăpădite, precum şi câteva şantiere de construcţii de locuinţe.

În ultimii ani, problema locuinţei a atras atenţia întregii societăţii. Ai locuinţă, ai casă, toată lumea spune.

Dna Wu, de 55 de ani, este pensionară. Soţul ei este contabil. Pingping, fiul lor, în vârstă de 25 de ani, lucrează după terminarea facultăţii într-un institut de proiectare din domeniul publicităţii.

Cu 2 luni în urmă, Pingping le-a spus părinţilor că vrea să se însoare. Unde să locuiască noii căsătoriţi? Pingping a hotărât să cumpere o locuinţă.

Pingping: „La părinţi acasă, spaţiul este prea mic. Chiria pentru un apartament este prea mare, aproape egală cu rata lunară pentru a plăti creditul pentru casă. Cred că e mai bine să cumpăr o locuinţă."

Băiatul vrea o casă proprie. Aflând de ideea fiului, dna Wu este profund înduioşată.

Dna Wu: „S-a schimbat vremea. Viaţa s-a îmbunătăţit. Când eram tineri, condiţiile de locuit erau mult mai proaste. Nici nu se punea problema de cumpărat o locuinţă. Eram mulţumiţi dacă găseam unde să locuim."

La mijlocul anilor 70 ai secolului trecut, dna Wu locuia într-un cămin de nefamilişti al fabricii unde lucra. Stăteau 5-6 într-o cameră. La începutul anilor 80, ea s-a măritat. În primii ani ai căsniciei, stătea cu soţul într-o cameră de subsol. Mai târziu, a stat împreună cu o altă gospodărie într-un apartament cu 2 camere repartizat de unitatea unde lucra soţul ei. Apoi, au primit o garsonieră tot repartizată. La mijlocul anilor 90, unitatea unde lucra soţul le-a dat un apartament cu două camere, cu o suprafaţă locuibilă de 60 mp, tot proprietatea colectivului. În 1998, ei au cumpărat apartamentul pentru care au plătit 30.000 de yuani. Deci, în sfârşit, au propria casă.

Profesorul sociolog Dai Jianzhongconsideră că familia dnei Wu poate servi un exmplu în sensul îmbunătăţirii condiţiilor de locuit:

Dai Jianzhong: „De la economia planificată la reforma şi deschiderea şi până astăzi, nivelul de trai al populaţiei a cunoscut o creştere foarte mare. Principalul aspect se manifestă în rezolvarea problemei locuinţelor. În privinţa condiţiilor de locuit, în Beijing s-a atins în general un nivel de viaţă decentă."

Acum peste 10 ani, suprafaţa medie de locuit pentru oamenii din Beijing era de circa 10 mp pe persoană. Or, în iunie anul trecut, aceasta aproape s-a dublat.

Dna Wu este foarte mulţumită de îmbunătăţirea condiţiilor de locuit din ultimele 3 decenii. Un apartament cu două camere, cu o suprafaţă de 60 de mp, este de ajuns pentru ea.

Dar Pingping nu gândeşte ca ea. El vrea o casă mai mare şi nu poate să se împace cu condiţiile actuale.

De la apatamentul primit de la unitatea unde lucrau, până la cumpărarea apartamentului repartizat lor, este un progres. În ce priveşte cumpărarea unei locuinţe comerciale, dna Wu consideră că drumul trebuie făcut pas cu pas, dar Pingping se grăbeşte.

Pingping este tare preocupat de problema locuinţei.

Pingping: „Vreau un apartament ceva mai mare. Nu-mi este uşor, dar vreau să rezolv problema o dată pentru totdeauna. Cât despre banii pentru rate, presiunile o să fie mari. Noroc că instititul unde lucrez poate să-mi acorde subvenţii şi mai pot obţine credite cu dobânzi mai mici de la fondul pentru locuinţe al instititului."

Dna Wu: „I-am propus să cumpere deocamdată un apartament mai mic. Când buzunarul îi va permite, să-l schimbe cu unul mai mare. Nivelul de trai creşte treptat, aşa s-a întâmplat cu noi în trecut."

Fiecare are dreptate. Profesorul Dai Jianzhong este de părere că locuinţa se achiziţionează din nevoia de îmbunătăţire a calităţii vieţii. Dacă se plăteşte rata lunară prea mare, calitatea vieţii scade.

Dai Jianzhong: „Sunt pentru un consum corespunzător şi raţional. Când cumperi o locuinţă, trebuie să ştii ce capacitate ai. Condiţiile de locuit pot fi ameliorate o dată cu creşterea veniturilor şi a vechimii în muncă."

Vreau să spun aici că, pentru oamenii simpli, şi o locuinţă ceva mai mică sau una de mâna a doua aduc presiuni economice foarte mari. Creşterea excesivă a preţului locuinţelor îi frământă pe potenţialii cumpărători. Beijingul se situează pe primul loc în topul oraşelor cu cel mai înalt ritm de creştere al preţului locuinţelor.

Supraîncălzirea pieţei imobiliare poate afecta stabilitatea economiei naţionale. Expunând, la 5 martie, Adunării Naţionale a Reprezentanţilor Poporului programul de activitate de anul acesta al guvernului, premierul Wen Jiabao a spus:

Wen Jiabao: „Dezvoltarea sectorul imobiliar trebuie să se orienteze cu precădere spre construcţia mai multor apartamente comerciale obişnuite. Guvernul trebuie să acorde o atenţie sporită ajutorării familiilor cu venituri mici în rezolvarea problemei locuinţei. Se va acţiona şi pentru supravegherea şi reglementarea preţurilor din piaţa imobiliară, pentru ţinerea în frâu a creşterii galopante a preţurilor bunurilor imobiliare şi menţinerea lor la o cotă raţională."

Pentru a frâna creşterea exorbitantă a preţului locuinţelor, guvernul a lansat anul trecut 6 măsuri de macrocontrol al pieţei imobiliare. Potrivit programului elaborat de Ministerul Construcţiilor pentru rezolvarea problemei locuinţelor, întâmpinate de locuitorii cu venituri reduse, va fi pus în aplicare un plan privind construcţia de locuinţe comerciale obişnuite, locuinţe sociale şi de locuinţe pentru chiriaşi. La rândul lui, primarul oraşului Beijing, Liu Qi, a declarat recent că în viitorii 3 ani, în capitală vor fi construite locuinţe sociale pe o suprafaţă construită totală de 10 milioane mp şi locuinţe cu preţul controlat cu aceeaşi suprafaţă construită, pentru a se frâna creşterea exorbitantă a preţului locuinţelor comerciale şi a se satisface mai bine cerinţele rezonabile ale locuitorilor.

În ce priveşte legislaţia, Hong Kezhu şi alţi deputaţi fac pregătiri intense pentru prezentarea a două moţiuni pentru punerea sub control a creşterii preţurilor imobilelor.

În cartierul Yongle, persoanjul central al povestirii noastre, Pingping, este tare preoocupat de cumpărarea unei locuinţă. Este nevoie de timp pentru ca măsurile guvernamentale să dea rezultate. Dar Pingping nu vrea să mai aştepte.

Programul nostru de astăzi a luat sfârşit şi vă mulţumim pentru atenţie. Mâine, la aceeaşi oră, vă vom povesti ce s-a întâmplat cu doi bătrâni din cartier care au făcut o vizită medicală. La început au fost necazuri, însă mai târziu, le-a mers mult mai bine. Dacă vă intersează, să ne reîntâlnim mâine la „Povestiri din cartierul Yongle."

Aici, Radio China Internaţional. Xxx vă spune La revedere.