Se poate spune că Eliza Wang a încheiat un ciclu din viaţa ei. „Bunica modei din Taiwan" (cunoscută şi drept „Portmantoul cel mai Scump din New York") s-a întors în Shanghai, oraş în care s-a afirmat ca model.

„Voi crea cel mai bun mediu de învăţare pentru elevele mele", susţine Wang, care are deja 60 de ani, şi continuă:

„Nu percep taxe de studiu. Sper doar că multe dintre ele vor deveni supermodele, iar compania mea va deveni agentul lor."

Poate fi întâlnită în biroul ei, abia terminat de decorat, de la Creative Industry Center, firma sa din Shanghai. A închiriat 475 mp spaţiu locuibil pentru un studio, unde are şi săli pentru repetiţii ori pentru machiaj. Pe pereţii coridoarelor atârnă imagini ale coperţilor de reviste pe care a apărut chiar patroana ori eleve de-ale ei ce au devenit deja modele bine-cunoscute în lume.

„Shanghai are o piaţă matură a modei", explică Wang motivul pentru care s-a stabilit aici. „De asemenea este centrul industrie textile din China."

Sexagenara s-a născut într-o famile de doctori în capitala provinciei Taiwan. Cea mai mare dintre cei 6 fraţi şi cea mai înaltă dintre fete. Mama ei era tare îngrijorată că nu-şi va găsi un soţ din cauza înălţimii. Azi îi vine să zâmbească. În 1971 se muta la new York împreună cu soţul ei.

Unchiul Elizei Wang a studiat o vreme la Londra. Considera că fata suplă şi înaltă are şanse să devină prezentatoare de modă. Ea nici nu ştia bine ce însemna acest lucru. Unchiul îi trimitea reviste de modă, reuşind să deştepte în adolescenta de 13 ani dorinţa de a deveni model.

Dar abia când a devent studentă (la filozofie!) a participat ca model în câteva spectacole filantropice. Dar părinţii ei nu erau de acord să urmeze acest drum în cariera ei.

Într-o zi a primit o telegramă de la mama sa, care o chema de urgenţă acasă pentru că tatăl era pe moarte. S-a dus direct la spital. Tatăl ei avea o mască de oxigen pe figură. Avea alături un dicţionar gros din care i-a cerut să citească definiţia termenului „model". A citit cu voce tare: „Model este cineva care serveşte ca exemplu de imitat sau pentru comparat." A ţinut mereu minte de atunci că un model, chiar şi în modă, trebuie să posede mai mult decât frumuseţe fizică. Trebuie să aibă şi o gândire nobilă şi să caute excelenţa în tot ce face.

Tânăra a muncit din greu şi în doi ani devenea cel mai cunoscut model din Taiwan. Dar dorea mai mult.

Mutată în SUA s-a ocupat cu acelaşi lucru, fiind susţinută şi de soţul ei. A câştigat în 1972 concursul „Modelul de un milion de dolari". Pentru a participa la acesta, modelele trebuie să-i ajute pe realizatorii de îmbrăcăminte să vândă cât mai mult din creaţiile lor, de cel puţin un milion într-un an. Ea a reuşit numai la o singură prezentare să determine o doamnă foarte bogată să cumpere o haină de blană din cincila valorând un milion. Haina era destul de grea, dar tânăra a reuşit să o poarte ca şi cum ar fi fost... un fulg.

Curând a fost aleasă ca să prezinte ţinute pentru persoane renumite. S-au numărat printre clientele ei Patricia, soţia preşedintelui american Richard Nixon, şi actriţa Liz Tailor.

A abandonat defilările pe scena modei după ce a născut-o pe fiica ei. A revenit în ţară şi şi-a deschis propria casă de mode, Eliza Cuture, şi a lansat o revistă de modă. A continuat să fie căutată de celebrităţi ale zilei.

În 1985 a fost invitată să pregătească prima echipă de modele din China. S-a temut că fetele nu vor fi la înălţimea aşteptărilor, dar „am fost uluită de frumuseţea şi politeţea lor", se confesa doamna modei.

„Le-am împărtăşit înţelesul noţiunii de „model", aşa cum mi-l arătase tatăl meu şi le-am spus că obiectivul lor este să devină modele umane, iar nu doar să-i captiveze pe cei bogaţi."

O învăţătură de care merită să ţinem seama. Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă peste o săptămână la aceeaşi rubrică.