Despre CRIRedacția noastră
China Radio International
Ştiri interne
Ştiri externe
  Cultură chineză
  Ştiinţă, învăţământ şi sănătate
  Puntea prieteniei

Social

Noi și mediu

Economic

Sport

Naționalități din China

Turism în China

Bucătăria chineză
(GMT+08:00) 2007-10-29 16:01:21    
Sala, o etnie ce locuiește pe malul Fluviului Galben

cri-1

Dragi prieteni, la microfon Lin. De-a lungul cursului inferior al Fluviului Galben din vestul Chinei locuiește o etnie minoritară cu o istorie și o cultură de peste 800 de ani, etnia sala. În ediția de astăzi a rubricii noastre consacrate minorităților naționale vă vom vorbi despre această etnie.

Județul autonom Xunhua, din provincia Qinghai, vestul Chinei, este populat majoritar de etnia sala. Deși se află în Podișul Qinghai, pe teritoriul județului Xunhua clima este blândă.

Comuna Jiezi a fost locul în care s-au stabilit strămoșii acestei etnii. Sculptura de piatră ce înfățișează o cămilă albă reprezintă simbolul acestei etnii. Legenda cămilei trasformată în statuie de piatră povestește despre cum au ajuns pe aceste meleaguri strămoșii acestei etnii originare din Asia Centrală.

Potrivit legendei, în urmă cu peste 800 de ani, în Asia Centrală trăia un trib de religie islamică. Șeful tribului, fiind invidiat de rege, a decis să plece spre est, cu întregul său trib, pentru a-l feri de nedreptățile regelui și cu speranța de a găsi raiul.

Ei au luat o cămilă albă și au traversat munți și dealuri și deșerturi... Într-o bună zi au ajuns pe o colină cu pământ roșu de pe malul Fluviului Galben, dar nu mai găseau cămila, pe cocoașa căreia erau cărate apă și pământ aduse din locul natal, precum și un manuscris al Coranului – obiect foarte prețios pentru întregul trib. Ei au căutat cămila noaptea întreagă și abia a doua zi au găsit-o, lângă un izvor, transformată în piatră. Dar toate lucrurile aflate pe cocoașa ei erau intacte.

Toți au fost uimiți de cele văzute. După ce au luat apa și pământul aduse de ei, au constatat că erau la fel ca cele de aici. De aceea, tribul a crezut că este voința lui Alah să se stabilească lângă acel izvor. Iar zona în care se află izvorul este tocmai județul Xunhua de astăzi.

Dar unde se află acum manuscrisul Coranului despre care se vorbește în această legendă? Huang Jiquan, un învățător din comuna Jiezi, ne-a spus că este păstrat într-o clădire în stil arab, nu departe de Izvorul Cămilei.

„Aici este Sala pentru Conservare a manuscrisului Coranului al etniei sala. În lume există doar trei exemplare manuscris. Unul dintre acestea este conservat aici, în Xunhua."

În urma cercetărilor efectuate de istorici, s-a constatat că acest manuscris a fost scris într-o perioadă dintre secolele 8 și 13, fiind cel mai vechi manuscris al Coranului descoperit până în prezent în China.

Membrii etniei sala și-au construit vatra pe malul Fluviului Galben, creând o cultură și o artă fermecătoare.

Dragi prieteni, ceea ce ascultați este o melodie cântată la un instrument muzical specific etniei sala, numit „kouxian", de către un artist popular de această etnie, Han Zhanxiang.

Instrumentul „kouxian" este făcut din bronz roșu sau din argint, are o lungime de numai 2 cm, formă de potcoavă, și este încrustat la mijloc cu un strat de bronz galben. Când cânți, cu ajutorul limbii și al suflării, instrumentul „kouxian" scoate sunete foarte încântătoare, provenite parcă din bolta cerului. Cântând la acest instrument muzical, etnia sala își exprimă sentimentele de bucurie și de tristețe.

O altă formă specifică acestei etnii pentru exprimarea sentimentelor este „huaer", o formă interpretativă practicată și în alte provincii din nord-vestul Chinei - Gansu, Ningxia și Xinjiang - și foarte îndrăgită de etniile din aceste zone - dongxiang, baoan, hui și sala. Han Zhanxiang, care a cântat la „kouxian", este și un bun interpret de „huaer". Toate versurile cântecelor „huaer" interpretate de Han Zhanxiang sunt compuse de el, în funcție de starea de spirit din momentul cântării. Vorbind despre „huaer", Han Zhanxiang își dă drumul la vorbă povestindu-ne despre caracteristicile acestei forme interpretative.

„Etnia sala are limba ei proprie, dar fără forma scrisă. Cultura acestei etnii este transmisă din generație în generație prin forma narativă. Cântecele „huaer" ale etniei sala sunt diferite de cele ale altor etnii, fiind cântate în limba lor proprie.

Dragi prieteni, cu aceasta am încheiat ediția de astăzi a rubricii noastră consacrate minorităților naționale. Realizatoarea și prezentatoarea Lin vă mulțumește pentru atenție și vă dorește audiție plăcută în continuare!

Pe aceeași tema