Într-un cartier din districtul Dongcheng din Beijing, are loc o şedinţă convocată de comitetul de locatari pentru beneficiarii măsurilor de protecţie socială pentru asigurarea nivelului minim de trai. Aceste şedinţe se desfăşoară lunar pentru a înmâna banii alocaţi acoperirii necesităţilor minime de viaţă şi informării despre noi aspecte ale politicii statului şi apariţiei de noi locuri de muncă. În oraşele chineze funcţionează, în total, aproape 80.000 de comitete de acest gen.

Comitetele de locatari se ocupă, în principal, de serviciile publice pentru locuitorii din cartiere, precum acordarea de ajutoare materiale persoanelor sărace, rezolvarea litigiilor apărute în rândul locatarilor sau colaborarea cu poliţia pentru menţinerea ordinii sociale. Întrucât problemele de care se ocupă comitetele de locatari sunt de multe ori mărunte şi implică diverse categorii de oameni, se preferă de obicei ca funcţia de şef de comitet de locatari să fie asumată de persoane mai în vârstă şi cu experienţă de viaţă. Însă Wang Xi, subiectul reportajului nostru de astăzi, face excepţie. Are 30 de ani şi conduce de şapte ani un comitet de locatari. Totodată, ea este şi membră de partid.

În vara anului 2000, Wang Xi, cu domiciliul în Beijing, s-a retras din armată. Se întâmpla ca primăria oraşului să facă alegeri, atunci, pe baza examenului cadrelor din cartier. În urma eforturilor depuse, Wang Xi a ieşit prima din cei 90 de candidaţi, devenind cel mai tânăr şef de comitet de locatari din Beijing. Avea atunci doar 23 de ani. Până şi astăzi amintirile despre primele zile de serviciu sunt proaspete în memoria sa:

Wang Xi: „În primele zile eram curioasă şi lucram neobosit. Nu aveam prea multe lucruri de făcut."

Peste puţin timp însă, o întâmplare i-a permis lui Wang Xi să cunoască ce fel de funcţie este cea de şef al comitetului de locatari.

Wang Xi: „De supărare, a aruncat apa dintr-un pahar pe mine. Mi-au dat lacrimile."

Întâmplarea a avut loc la puţin timp după ce Wang Xi a început să lucreze în comitetul de locatari. În cartierul ei erau multe familii cu venituri mici şi şomeri. Unii din locuitori îşi vărsau păsurile în comitetul de locatari când întâmpinau greutăţi sau aveau necazuri. Nu este de mirare că Wang Xi cădea de multe ori victimă. S-a întâmplat astfel ca un locuitor să verse apa pe ea. Deşi neînţelegerea a fost eliminată mai târziu, Wang Xi a aflat din această experienţă ce înseamnă munca de şef de comitet de locatari:

Wang Xi: „Uneori trebuie să permit altora să-şi verse focul pe noi. Asta este munca noastră."

Neplăcerile sunt mai multe. Si Yaping, de 43 de ani, care colabora din 2000 cu Wang Xi, îşi aminteşte şi acum necazurile de atunci:

Si Yaping: „Wang Xi a avut un început greu. În cartier sunt fel şi fel de indivizi. Este o mare bucurie pentru noi când vin necăjiţi şi pleacă liniştiţi şi mulţumiţi."

Nu o dată Wang Xi a rămas cu lacrimi în ochi după orele de muncă la comitet. Dar ambiţioasă fiind, nu s-a dat bătută. Luând în considerare dificultările economice întâmpinate de gospodăriile cu venituri mici şi de şomeri, ea a decis să-i ajute să scape de sărăcie şi să creeze o atmosferă de armonie în cartier.

Feng Liyuan este o femeie nefericită. Soţul s-a despărţit de ea. Are mama bolnavă acasă şi un copil la şcoală, deci are o familie grea. Ba mai mult, n-are un serviciu stabil. Ea a spus:

Feng Liyuan: „Sunt singură, cu un copil mic şi mama de peste 70 de ani. Mi-a fost greu să mă descurc."

În cursul unei vizite făcute locatarilor, Wang Xi a aflat despre dificultăţile întâmpinate de dna Feng. A solicitat să i se acorde ajutorul de asigurare a unui nivel minim de trai şi a obţinut, prin intermediul unei organizaţii de tineret locale, o bursă pentru fiica ei elevă la liceu. Vorbind despre Wang Xi, Feng Liyuan are numai cuvinte de laudă:

Feng Liyuan: „Şefa comitetului nostru de locatari este extrem de bună. Comuniştii ca ea merită stimă şi admiraţie."

Pentru a ajuta şomerii din cartier să-şi găsească locuri de muncă, Wang Xi a luat legătura cu unele întreprinderi mari. Informaţiile obţinute de ea privind locurile de muncă vacante sunt afişate la timp. Yang Hongbo, de 42 de ani, era şomer şi a reuşit pe această cale să găsească o slujbă satisfăcătoare, cu venituri stabile şi cu toate asigurările sociale. Recunoscător, el a spus:

Yang Hongbo: „Ea îţi oferă informaţii multe şi precise. Ai impresia că locul respectiv de muncă este adus special pentru tine."

Având serviciu, Yang Hongbo, care suspina toată ziua, şi-a recăpătat încrederea în viaţă:

Yang Hongbo: „Păi, am observat că societatea nu ne-a uitat, nu ne-a abandonat. Acum pot trăi liniştit."

Wang Xi nu numai că îi ajută pe locatari să depăşească dificultăţile economice, dar se mai străduieşte să le şi diversifice viaţa. Împreună cu colegii, ea a organizat bogate şi variate activităţi de petrecere a timpului liber precum exerciţii de gimnastică, consursuri de fotografii, cursuri de împletituri chinezeşti, excursii pentru bătrâni. În cartierul ei s-a creat astfel un mediu de viaţă armonios şi cald.

Redactorul nostru s-a întâlnit în cartier cu un grup de femei care învaţă să facă împletituri chinezeşti. Vorbind despre Wang Xi, doamna Wei a zâmbit:

Dna Wei: „Ea este tare serioasă şi în acelaşi timp harnică şi curajoasă, plină de vigoare. Dorim ca ea să rămână tot timpul la noi, să nu ne părăsească."

În munca de şef de comitet de locatari, Wang Xi resimte oboseala, dar are şi bucurii.

Wang Xi: „Mă bucur foarte mult când tinerii din cartier au succes la examenul de admitere în facultate, când şomerii găsesc locuri de muncă. Aceasta înseamnă că am făcut şi eu, cu adevărat, lucruri bune."

Odată cu dezvoltarea oraşului, munca din cartier se diversifică mereu. Ca şef de comitet de locatari, Wang Xi, care este încă tănâră, are multe planuri. Pe lângă treburile mărunte pe care trebuie să le rezolve în fiecare zi, vrea mult mai mult în viitor. În orice caz însă, ea nu se mai poate despărţi de locuitorii din cartierul ei pentru care lucrează cu multă trudă şi carora le aduce şi multe bucurii.