Dragi ascultători, continuăm astăzi reportajul referitor la studenţii români din Beijing.

Vă reamintesc faptul că, la 7 octombrie, Ambasada României în China a fost gazda studenţilor români care studiază la Beijing.

Să facem cunoştinţă cu ceilalţi studenţi:

Reporter: Cum vă numiţi?

Studenţi: Moise Mihai. Moise Alexandru.

Reporter: Sunteţi fraţi, fraţi gemeni. Când aţi sosit la Beijing?

Studenţi: La sfârşitul lunii august. Am început cursurile la 1 septembrie. Suntem în anul întâi la facultatea de studii economice.

Reporter: În ţară aţi învăţat limba chineză.

Studenţi: Da, la Universitatea Bucureşti, secţia chineză-engleză, am absolvit anul doi de studii.

Reporter: Şi cum reuşiţi să vă descurcaţi, în limba chineză, la o facultate care solicită un limbaj pretenţios, aşa cum este facultatea de ştiinţe economice?

Studenţi: Pentru noi este un privilegiu faptul că am învăţat limba chineză încă de mici, la Beijing. Aici am absolvit şcoala generală. Ulterior, doi ani la Bucureşti.

Reporter: După câţi ani aţi revenit la Beijing?

Studenţi: După opt ani.

Reporter: Cum vi se pare? Sunt diferenţe faţă de ceea ce ştiaţi?

Studenţi: O, este o schimbare enormă. Este foarte diferit. Beijingul s-a dezvoltat foarte mult, sunt construcţii peste construcţii. Mai există cartierele mai mici şi mai aglomerate, dar ce să spun... ce m-a şocat cel mai mult a fost absenţa bicicletelor. Înainte, prin anii 90-95, nu aveai loc să treci din cauza lor, iar acum cred că şi-au cumpărat toţi maşini.

Reporter: România se află la o distanţă de 7.500 kilometri de China. Domnule ambasador, familiile, rudele, prietenii studenţilor au motive de îngrijorare pentru soarta acestora?

Ambasador: Personal, am trăit experienţa venirii la studii în China şi am trăit ani de zile, atunci, în condiţii materiale ceva mai grele. Astăzi, familiile lor, prietenii lor, pot fi liniştiţi. Condiţiile materiale de care se bucură studenţii noştri sunt mult mai bune. Aş spune că sunt echivalente, la standarde destul de înalte, cu ceea ce se întâmplă în orice oraş important din Europa referitor la studenţii străini. Şi costurile, din păcate, au început să fie la acelaşi nivel. Acesta este un lucru care, sigur, ne preocupă şi pe noi şi nu vă ascund că, în calitate de ambasador, am semnalat conducerilor ministerelor de resort, acasă, nevoia de reconsidera cu atenţie, cu sensibilitate, posibilităţile de creştere a cuantumului burselor acordate studenţilor români. Este nevoie. Iar societatea românească, care aşteaptă ca aceşti tineri să se respecte, să fie demni şi să facă un efort material susţinut pentru studiu, ar putea răspunde prin resursele pe care acum le avem acasă pentru aceste nevoi. Cred că tinerii înşişi fac un efort şi încearcă să se adapteze.

Aici, societatea este calmă, este paşnică. Faţă de români, atitudinea a fost întotdeauna una de simpatie şi cordialitate. Aşa cum spuneam, au apărut şi noi provocări. Şi ghilimele nu sunt întotdeauna de anulat. Din păcate sunt provocări reale, pentru că şi aici au apărut interese uneori mai meschine, profesori care nu ezită, uneori, să facă un efort suplimentar pentru a-şi spori veniturile în momente în care se dau examene şi lucrurile sunt mai puţin uşor de gestionat dar, în egală măsură, ştiţi cum se spune, nu există pădure fără uscături, mă bucur să văd că mediile universitare chineze sunt păduri foarte tinere, foarte verzi, că există o foarte mare deschidere către moravurile oneste ale mediului universitar – competiţia intelectuală, efort încurajat de către profesori. Dar sigur, aşa cum le spuneam şi colegilor noştri mai tineri, întotdeauna ambasada va fi vigilentă în această privinţă, pentru a-i feri de ceea ce poate să însemne dificultatea adaptării lor la un mediu cultural diferit. Însă, în mod fundamental, vă asigur că părinţii lor, colegii lor, rudele lor, pot fi liniştite, pentru această ambianţă calmă şi cordială manifestată faţă de tinerii noştri colegi din România.

Se pare că şi Elena Voicu, Cristina Belciuganu, Elena Câmpian, Cocoş Nicolae şi Camelia Cacaina sunt la fel de liniştiţi şi optimişti. Să-i ascultăm:

Reporter: Pentru prima dată la Beijing?

Studenţi: Da, şi învăţăm la Universitatea de Limbă şi Literatură, Universitatea Naţionalităţilor, Universitatea Poporului. În România am învăţat limba chineză la Universitatea de limbi şi literaturi străine din Bucureşti.

Reporter: Faţă de ceea ce ştiaţi înainte, ce situaţii noi aţi găsit, ceva despre care nu ştiaţi, ce anume v-a impresionat?

Studenţi: Ştiam că este un oraş foarte aglomerat, dar nu ne închipuiam că pot fi, totuşi, atât de mulţi.

Reporter: Ce puteţi spune despre chinezi, despre profesorii chinezi?

Studenţi: Cred că sunt foarte amabili. Mai avem colegi din Europa, America, Japonia..

Reporter: Cum v-au întâmpinat profesorii? Care sunt condiţiile de învăţământ?

Studenţi: Profesorii sunt foarte amabili şi îngăduitori. Suntem de numai o lună aici, dar simţim că am progresat foarte mult în privinţa nivelului de limbă chineză. Condiţiile de cazare sunt foarte bune, trebuie doar să te obişnuieşti cu colega de cameră.

Reporter: Vă aflaţi la Beijing pentru a studia un an limba chineză. Credeţi că vă este necesar acest an de studii, aici?

Studenţi: Bineînţeles că este necesar. Suntem aici de o lună şi deja am progresat foarte mult.

Reporter: Cum vi se par locuitorii Beijingului?

Studenţi: În general îmi plac. Bineînţeles că sunt părţi pozitive şi părţi negative, ca peste tot. Dacă reuşeşti să-ţi faci un prieten chinez, atunci este un prieten adevărat. Sunt prietenoşi, amabili, doresc să te ajute, explică, au răbdare.

Stimaţi ascultători, odată cu încheierea emisiunii de astăzi, închei şi prezentarea întâlnirii studenţilor noştri la Ambasada României din Beijing. Cu siguranţă, însă, studenţii vor avea multe de spus în anul pe care îl petrec aici, la studii. Chiar sâmbătă, la facultatea Renmin Daxue se organizează o expoziţie în cadrul căreia studenţii din toate ţările vor expune fotografii, albume din ţările de origine. România va fi prezentată de Camelia Cacaina. Beneficiind şi de sprijinul ambasadei Camelia va avea, cu siguranţă, un cuvânt greu de spus.

Vă mulţumec pentru atenţie şi vă spun La revedere!