Aici, Radio China Internaţional. Stimaţi ascultători, continuăm să vă prezentăm seria de reportaje ŤŢăranii din Dengzhouť. La microfon, Chen Luping.

În sezonul liber, megafoanele din satul Kongzhuang difuzează deseori această melodie, anunţând începerea spectacolelor cu opere luojuan prezentate de trupa de artişti amatori din sat.

Se cuvine să nu subapreciem această trupă. Este singura continuatoare a operei luojuan în ţara noastră. Aceasta se mai numeşte şi qingxi şi are o existenţă de peste un mileniu. În legătură cu originea operelor din China, se spune că ele s-au dezvoltat pornind de la cele în stil qingxi şi huangmei şi de la muzica yue. În ţara noastră sunt în prezent mai multe trupe de operă huangmei şi yue. Dar în stilul qingxi a rămas doar una singură: formaţia de amatori din satul Kongzhuang. Opera qingxi este apreciată ca o „relicvă vie" a operelor din provincia Henan. Repertoriul ei cuprinde peste 400 de piese clasice din diferite perioade istorice, cu o valoare inestimabilă de referinţă pentru cercetarea culturii din diversele dinastii feudale chinezeşti.

Opera luojuan are melodii foarte frumoase şi librete sugestive şi uşor de înţeles. A apărut cu 1.300 de ani în urmă, la începutul dinastiei Tang şi a cunoscut o mare dezvoltare în zona Dengzhou.

Suona, un instrument muzical de suflat, joacă rolul principal în acompaniamentul pentru luojuan. Sunt două categorii de luojuan, numite luoxi şi juanxi. La prima se folosesc suona de mari dimensiuni, iar la a doua, suona mici dimensiuni. Pe vremuri, la prezentarea mişcărilor de arte marţiale, se adăugau goarne şi nişte instrumentele muzicale de suflat cu lungimea de peste un metru. Când erau scene de lupte între două armate, sunau toate instrumentele de suflat şi de percuţie, producând un efect sonor deosebit de puternic.

Opera luojuan este foarte frumoasă, deoarece şi-a asimilat diverse forme interpretative ale artei populare, precum arte marţiale, acrobaţii, dansuri ale leului etc. În mişcările de arte marţiale se folosesc numai suliţe şi alte arme adevărate. Când acestea se ciocnesc, metalul sună şi ies scântei, creând spectatorilor impresia că se află realmente pe un câmp de luptă.

Opera luojuan a trecut prin numeroase încercări de-a lungul secolelor. La sfârşitul veacului al 19-lea şi începutul următorului, datorită tulburărilor sociale, luojuan era cît pe ce să dispară. Abia în 1953, al 4-lea an de la crearea Chinei noi, această artă cu veche tradiţie a întâmpinat sosirea unei primăveri noi. Ţăranul Li Changjiang din comuna Sangzhuang, prefectura Dengzhou, continuator al operei luojuan, a cumpărat cu banii încasaţi din vânzarea boilor şi a cerealelor de acasă accesorii pentru teatru şi echipamente necesare pentru a organiza noi spectacole luojuan. Relansarea operei în acest stil a făcut senzaţie nu numai în Henan, ci şi în restul ţării. Unii glumeau: „Opera luojuan mi-e mai scumpă decât nevasta şi pământul."

La apariţia televizoarelor, în acordul şlagărelor s-a coborât încet cortina în faţa operei luojuan. Astăzi numai în satul Kongzhuang mai supravieţuieşte o trupă de operă Luojuan. Accesoriile de teatru şi echipamentele sunt uzate. Lipsesc instalaţiile de lumină şi sunet. Au rămas doar un grup de artişti amatori în vârstă.

Cel care cântă este un bătrân de peste 70 de ani. Sătenii îi spun în semn de respect, cu cordialitate profesorul Liu. Este succesorul lui Liu Changjiang, cel care îşi vânduse boii şi cerealele pentru relansarea operei. Este interpretul principal al trupei şi are mare slăbciune pentru aeastă operă locală. El a declarat cu tristeţe:

Profesorul Liu: „Cunosc foarte multe piese şi vreau să-i învăţ pe alţii. N-am ce face dacă nu vin mai mulţi la mine. Mă tem că voi pleca cu ele pe lumea cealaltă. Bine ar fi dacă cineva m-ar ajuta să le scriu. Voi putea muri împăcat dacă vor rămâne piesele."

Bătrânul Liu este foarte îngrijorat că opera luojuan ar putea dispărea dacă piesele existente nu se bucură de protecţia necesară şi dacă nu vor apărea noi creatori. Cineva a vrut să cumpere de la el libretele scrise de mâna sa cu 30.000 de yuani. El a refuzat, deşi această sumă poate să-l ajute să-şi renoveze casa.

Profesorul Liu: „Nu vreau să le vând. Dacă cineva vrea cu adevărat să înveţe opera luojuan şi îi place să cânte, îi dau pe gratis. Nu le vând indiferent cât plăteşte."

Profesorul Liu doreşte foarte mult să aibă cine să înveţe de la el. Dar opera luojuan divine tot mai puţin cunoscută. În Kongzhuang şi alte sate din apropiere mulţi tineri au plecat în oraşe. În trupă au rămas în marea lor parte femei, mai toate în vârstă de peste 40 de ani. Această situaţie este cam dificilă pentru opera luojuan, care are la bază mişcări de arte marţiale.

Jiang Xinmin este una din elevele profesorului Liu. Ea s-a mutat în Kongzhuang după ce s-a măritat în 1985. De atunci s-a îndrăgositit de opera luojuan. Are o voce foarte bună şi susţine cu fermitate continuarea şi dezvoltarea acestei forme de artă interpretativă. Este şi ea foarte amărâtă.

Jiang Xinmin :„Aşteptăm piese noi şi elevi noi. Fără tineri nu merge."

Noroc că în trupă este şi un băiat tânăr, Liu Yang, de 16 ani. Deşi nu este încă în stare să participe la reprezentanţiile de pe scenă, cunoaşte perfect ritmurile şi melodiile operei şi poate acompania cu dibăcie mai multe piese. Este într-un fel chiar un mic expert în luojuan.

Liu Yang: „Am o slăbiciune deosebită pentru luojuan. Învăţ de câţiva ani. Vreau ca fratele meu mai mic să înveţe şi el. Sper că voi putea participa la reprezentaţii în viitor."

Şi autorităţile culturale locale fac mari eforturi pentru salvarea operei luojuan. Unele piese clasice au fost înregistrate şi prelucrate în produse audio-vizuale. Liu Xiangrong, director adjunct al departamentului cultural din Dengzhou, a menţionat că pentru ca această comoară artistică să nu dispară, s-a creat un grup de coordonare care se ocupă în mod special de protecţia operei luojuan. O nouă speranţă pentru Jiang Xinmin.

Jiang Xinmin: „Vom continua chiar fără bani. Nu vom renunţa niciodată."

Profesorul Liu este mai ambiţios.

Profesorul Liu: „Opera Luojuan trebuie nu numai să-şi continue existenţa, ci şi să fie cunoscută peste hotare."

Piesa interpretată astăzi are ca intrigă povestea unui cuplu din perioada dinastiei Song de acum peste 1.000 de ani. Băiatul şi fata, amândoi luptători bravi, s-au întâlnit într-o bătălie ca rivali. Băiatul a fost înfrânt şi capturat de fată. Deşi accesoriile de teatru şi costumele sunt simple, ţăranii din satul Kongzhuang asistă cu mare pasiune la spectacol în răsunetul gongurilor şi tobelor.

Ei bine, să-i lăsăm să cânte. Din păcate, a venit vremea ca programul nostru să se încheie. Aici, Radio China Internaţional. V-am prezentat un reportaj din seria ŤŢăranii din Dengzhouť. Prezentatoarea xxx vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă spune la revedere.