În China există la ţară o categorie de oameni inteligenţi care sunt capabili să facă multe lucruri, deşi au un nivel nu prea înalt de pregătire culturală. Ei sunt apreciaţi de multe ori de consătenii drept „xiucai autohtoni" (xiucai este un titlu arhaic atribuit oamenilor învăţaţi din păturile sociale de jos). Aici, Radio China Internaţional. La microfon, xxx. Astăzi, continuăm să vă prezentăm ţăranii din Dengzhou".

Liu Fei: „Ţăranii pun dovlecii printre copaci, veniturile anual le cresc cu mii de yuani. Dacă muncesc cu silinţă vreo zece ani, au să aibă în braţe pruncii de aur."

În satul Xu de Vest toţi locuitorii, mari şi mici, ştiu să cânte această baladă. Aici, „pruncii de aur" se referă la dovlecii de pe câmpul întins al satului. Multă bătaie de cap pentru un ţăran din sat care au o mare pasiune pentru creşterea acestor „prunci de aur."

Doi ţăranii se ceartă. Unul, mai în vârstă, Xu Guangchuan, iar celălalt, mai tânăr, Xu Chaoyang. Deşi nu se ştie de câte ori s-a certat Xu Chaoyang cu sătenii, el este apreciat ca un băiat extraordinar.

Xu Guangchuan este intervievat.

Xu Guanghcuan: „Este un xiucai de-al nostru. Îi place să înveţe. Nu ne putem despărţi de el."

Xu Chaoyang are acum 33 de ani. După 9 ani de carte a lucrat alţi câţiva ca şofer la un oficiu poştal din sudul ţării. Revenit acasă, a încercat să aplice tehnologia de cultivare a dovlecilor printre arbori. Cu veniturile încasate timp de câţiva ani din vânzarea devlecilor şi-a ridicat o casă nouă şi a câştigat aprecierea de „xiucai autohton". Când s-a creat Asociaţia Cultivatorilor de Plante din sat, „xiucaiul autohton" a devenit fireşte fruntaş în aplicarea tehnologiei de cultivare intercalată a dovlecilor printre arbori.

Lui Xu Chaoyang nu i-a fost uşor să-i determine pe consăteni să aplice tehnologia cunoscută de el. Fiind cam tânăr, ţăranii mai în vârstă puneau sub semnul întrebării capacităţii sale. Xu Guangchuan se număra printre cei care nu doreau să-l asculte.

Xu Guangchuan: „Nu a putut să mă convingă. Cum să-l ascultăm? Ne-am obişnuit cu grâul. Am cultivat toată viaţa grâu. Ne-a arătat ce a făcut, ne-a mai sfătuit. Cine ştie dacă merge sau nu cu dovlecei."

Mulţi sătenii în vârstă cu prejudecăţi nu acceptau tehnologia de cultivare intercalată. Xu Chaoyang înţelegea că ţăranii sunt practici. Vorba ceea: „Ce-i în mână, nu-i minciună."

Xu Chaoyang este intervievat.

Xu Chaoyang: „Trebuia să le arăt randamentul, să-i conving cu fapte. M-ar fi ascultat dacă înţelegeau că au de câştigat."

Faptele grăiesc mai apăsat decât vorbele. Soluţia lui Xu Chaoyang a dat rezultate. Când Xu Guangchuan a observat că alţii au câştigat mulţi bani, s-a apucat şi el să cultive un hectar cu dovleci. De bucurie, s-a apucat să cânte balada Pruncii de aur.

Tehnologia de cultivare intercalată s-a popularizat. Suprafaţa cultivată de el cu dovlecei a crescut de câteva ori. Dar „xiucaiul autohton" nu se mulţumea. A început să cultive experiemntal un soi nou de grâu.

Xu Chaoyang. „Anul acesta am însămânţat un soi îmbunătăţit de grâu. În curând va fi sezonul recoltei. Estimez o creştere de 1,5-2 tone la hectar. Atunci îi voi chema pe săteni să vadă. Orice vorbă va fi de prisos. Cert e că vor cultiva şi ei noul soi."

Pentru popularizarea tehnicilor avansate, Xu Chaoyang a cumpărat o motocicletă ca să poată să se deplaseze mai uşor. Îi învaţă pe câmp pe ţărani cum să transplanteze răsaduri de orez, cum să culeagă dovleci. Xu Guangchuan a devenit elevul lui. În faţa faptelor, nu se mai opune.

Xu Guangchuan: „Ne învaţă pe câmp cum să arăm, cum să transplantăm răsaduri. Ne explică cu mare atenţie."

În schimbul trudei lui Xu Chaoyang, au apărut în sat zeci de hectare de „prunci de aur". Interesant este că unii consăteni rămân în continuare încăpăţânaţi. Numai că de data ceasta ei încearcă să-l depăşească în aplicarea tehnologiilor noi.

„Xiucaiul authoton" este în permanenţă foarte modest. El ştie foarte bine că sătenii şi-au însuşit multe cunoştinţe şi tehnologii noi. Unii mai învaţă de la el. Dar întrebările puse de ei devin tot mai greu de răspuns.

Xu Chaoyang: „Şi eu învăţ mereu. Când stau vorbă cu alţii, am observat că este mult de învăţat de la ei. Ca să răspund la întrebările puse, sunt obligat să învăţ mai mult. Şi mie mi s-a îmbogăţit bagajul de cunoştinţe pe această cale."

Pentru competenţa sa, Xu Chaoyang a fost ales primarul satului. Acum, consăstenii cer şi mai mult de la el.

Xu Guangchuan: „Aşteptăm să ne înveţe şi altceva. Când nu ne va mai merge cu dovleceii, trebuie să ştim cum să câştigăm în continuare bani."

Realmente, „xiucaiul ahtohton" nu bate pasul pe loc. Îngrijorarea consătenilor este şi a lui.

Xu Chaoyang: „M-am interesat de mult de tehnologia de deshidratare a legumelor. Peste câteva zile voi face o vizită de documentare în alte localităţi. Cred că această tehnologie are largi perspective de aplicare la noi. Vreau să-o popularizez, dacă voi putea."

Staţi puţin. Mai sunt multe alte cereri.

Xu Guangchuan: „ Sper că va primi mai mulţi ucenici să pregătească mai mulţi specialişti de seama lui. În felul acesta vom putea învăţa tehnicile noi mai uşor."

Evident, un singur xiucai autohton nu este de ajuns. Încă în 2002, în cursul planificării dezvoltării satelor, conducerea Chinei a propus organizarea mai multor cursuri de pregătire tehnico-ştiinţfică pentru ţărani. Numărul ţăranilor pregătiţi pe această cale până în 2005 a ajuns la 5,79 milioane, ceea ce reprezintă 1,2% din numărul total al locuitorilor apţi de muncă din mediul rural. Faţă de cerinţele reale, acest număr este însă prea mic.

Autorităţile provinciei Henan, unde se află Dengzhou, au lansat în 2005 o serie de măsuri vizând pregătirea personalului tehnico-ştiinţific din rândul ţăranilor locali şi încurajarea plecării specialiştilor din oraşe la sate. De exemplu, Liu Chuan de la departamentul funciar al primăriei Nanyang a fost trimis în satul Xu de Vest ca să ajute la formarea cadrelor tehnice pentru construcţia satelor noi.

Liu Chuan este intervievat.

Liu Xhuan: „La ora actuală, satele au mare nevoie de personal tehnico-ştiinţfic. Sunt foarte căutaţi specialişti de seama lui Xu Chaoyang care cunoaşte situaţia locală şi are pasiune pentru studiu."

Liu Chuan ne-a informat că mulţi ca el pleacă la ţară pentru a pregăti tehnicieni şi pentru a-i ajuta pe ţăranii la rezolvare problemelor concrete.

Stimaţi ascultători, v-am prezentat povestea lui Xu Chaoyang, un „xiucai autohton" din satul Xu de Vest. În ultimele zile, v-am vorbit despre 4 ţărani din Dengzhou. Sperăm că v-am ajutat să cunoaşteţi mai bine satele chinezeşti. Cum trăiesc ţăranii din ţara dv.? Dacă doriţi şi puteţi, scrieţi-ne sau comunicaţi-ne pe Internet.

Aici, Radio China Internaţional. Prezentatoarea xxx vă spune la revedere.