Stimaţi ascultători, în emisiunea de ieri am difuzat primul articol din suita de reportaje „Ţăranii din Dengzhou". Astăzi difuzăm al doilea articol: Ezitări între a pleca şi a rămâne.

Începerea lucrului la oraş are avantaje şi dezavantaje.

Liu Qiang: „În oraş este mai uşor să găseşti un loc de muncă."

Wu Rongmei: „Când eram în oraş, îmi era mereu dor de copil şi am plâns de multe ori."

Unii preferă să rămână la ţară.

Li Shilin: „Materiile prime pentru prelucrarea făinei sunt asigurate de produsele locale. Se poate reduce costul de transport."

Vă invităm să ascultaţi suita de reportaje „Ţăranii din Dengzhou"

Soţii Liu Qiang, care au început să lucreze mai devreme la oraş şi au câştigat o sumă de bani apreciabilă. Şi-au însuşit şi o meserie. Tinerii din sat îi invidiau mult. Însă cine ştie ce au avut ei de suferit la oraş?

Aici Radio China Internaţional, vă rugăm să ascultaţi reportajul: Ezitări între a pleca şi a rămâne. La microfon ...

Cântecul este intitulat: „Lumea exterioară este multicoloră". Liu Qiang, un tânăr din satul Cha'an a plecat în 1992 să lucreze într-un oraş. Avea pe atunci mai puţin de 20 de ani. Însă al doilea vers al acestui cântec spune că lumea din afară este neputincioasă.

Liu Qiang: „Atunci ţăranii duceau o viaţă săracă. Familia mea este numeroasă şi veniturile erau mici. Produsele agricole nu aveau valoare. Câteva surori au învăţat în şcoală. Familia a trebuit să suporte multe cheltuieli."

Soţ şi soţie

Liu Qiang: „În oraş am învăţat multe meserii: sudare şi confecţionarea de haine. La oraşe este mai uşor să găseşti un loc de muncă, deoarece acolo există multe fabrici."

Liu Qiang şi-a însuşit în oraşul Guangzhou tehnica sudării. De atunci nu mai face munci fizice. După un an tânărul a cunoscut-o pe Wu Rongmei. Cei doi s-au îndrăgostit şi s-au căsătorit. Ceva mai târziu au avut un băiat.

Însă au început să aibă probleme. Wu Rongmei a lăsat fiul acasă. Nu avea timp să meargă acolo ca să-l vadă pe micuţ. O dată a stat vreme de 2 ani la oraş. A stat acasă în acest timp mai puţin de o lună.

Wu Rongmei: „La despărţire nu am curaj să mă vadă copilul. Când mă vedea că plec, plângea ţinându-se de picioarele mele şi nedându-mi drumul. Când eram la oraş, îmi era mereu dor de copil şi am plâns de multe ori."

Copilul este rupt din trupul mamei. Munca în oraş este obositoare nu numai din punct de vedere fizic.

Liu Qiang: „Am fost discriminaţi de orăşeni, deoarece nu avem studii suficiente. Ţăranii care muncesc în oraş nu se bucură de tratamente egale cu cei din oraşe."

Când era obosit, Liu Qiang cânta pentru iubita sa cântecul „Te simţ bine în altă parte?"

Au trecut 10 ani. Liu Qiang a hotărât să se întoarcă în satul său natal. Pe de o parte părinţii sunt vârstnici şi numai pot să lucreze terenul agricol, iar pe de altă parte, începînd de anul trecut, guvernul chinez a hotărât să anuleze taxe agricole ce dăinuiau de 2600 de ani. Acesta înseamnă că a crescut şansa de îmbogăţire prin muncile agricole.

Soţ şi soţie

Liu Qiang: „Politica este bună. Suntem scutiţi de taxele agricole. Mai mult, guvernul acordă subvenţii celor care lucrează loturi agricole. S-a introdus şi sistemul cooperatist de asistenţă medicală în regiunile rurale. În sezonul agricol lucrez pe ogoare, iar în restul timpului pot să muncesc în oraşul apropiat. Cu tehnici însuşite şi venituri realizate prin desfacerea produselor agricole ducem o viaţă bună."

Liu Qiang a făcut un calcul. Pe terenul agricol lucrat el poate încasa într-un an peste 10.000 de yuani. A primit totodată subvenţiile acordate de guvern. Între sezoanele agricole munceşte 2-3 luni în oraşul apropiat şi mai câştigă 5.000-6.000 de yuani. Astfel într-un an poate încasa 20.000 de yuani. Această sumă este foarte mare în satul său.

La Dengzhou 80% din tinerii au plecat în oraşe. Spre exemplu, fiul şi nora familiei Zhang Yongzhao, vecinul lui Liu Qiang, lucrează în oraşul Guangzhou şi vin acasă o dată la 2 ani.

Li Shumei: „De 2 ani nici la Sărbătoarea Primăverii n-au venit acasă din cauza cheltuielilor mari de drum. Mi-e dor de ei."

Fiul cel mare şi nora s-au angajat la Gongzhou şi au lăsat nepoata acasă.

Li Shumei: „Fiul cel mic mai face studii. Cheltuieşte anual peste 10.000 yuani. De unde facem rost de bani mulţi în regiunile rurale? Cerealele strânse nu pot face faţă situaţiei."

Asemenea cazuri se găsesc multe în prefectura Dengzhou. Tinerii muncesc în oraşe, copiii rămân acasă în îngrijirea bunicilor. Cel mare dintr-o familie câştigă bani pentru întreţinerea familiei şi pentru asigurarea studiului fraţilor mai mici.

Li Shilin este intervievat.

Li Shumei: „Când au plecat la oraş, copilul era mic. Fiul şi nora ne-au telefonat mereu. I-am dat telefonul nepoatei, iar ea a spus că nu are ce să-i spună mamei."

Bunicii îmbătrînesc tot mai mult. Iar situaţia sănătăţii lor nu este aşa de bună ca în trecut.

Li Shumei: „Când nu ne vom descurca cu sănătatea şi nu vom putea lucra pe ogor, cine ne va îngriji?"

Anul trecut s-a introdus în satul Cha'an sistemul cooperatist de asistenţă medicală. S-a redus povoara economică a soţiilor Zhang Yongzhao.

Mulţi tineri din Cha'an au plecat la oraş. Sătenul Li Shilin reprezintă o excepţie. El a deschis în sat două fabrici de prelucrat făină. Aceasta nu înseamnă că nu vrea să ia lucru în oraşe. Potrivit unui calcul chibzuit, a observat că şi în sat există şanse de dezvoltare.

Li Shilin: „Materiile prime pentru prelucrarea făinei sunt asigurate de produsele locale. Se poate reduce costul de transport. Suntem într-o provincie producătoare de grâu. Grâul este de calitate şi aprovizionarea cu acesta este garantată."

După părerea lui Li Shilin, deplasarea la oraş are avantaje şi dezavantaje; la fel şi problema rămânerii în sat.

Li Shilin: „Există încă multe ramuri industriale care au un mare spaţiu de dezvoltare şi un profit mare. Dar nu mă pricep în aceste sectoare. Nu risc când nu sunt sigur. Fabrica mea de făină are o vechime de peste 10 ani. Am acumulat experienţă în acest domeniu. Iar experienţa reprezintă atuul meu."

Sunt puţini tinerii precum Li Shilin, care au rămas în sat. Dar tot mai mulţi oameni se gândesc calm la problema plecării şi rămânerii. Odată cu perfecţionarea politicii agrare, toţi tinerii au şanse de dezvoltare, indiferent dacă vor pleca la oraş sau rămân în sat.

Stimaţi ascultători, vă mulţumim pentru atenţie. În emisiunea de mâine vom continua cu cel de-al 3-lea articol din suita de reportaje „Ţăranii din Dengzhou". Acesta prezintă povestea îmbogăţirii câtorva ţărani prin prelucrarea produselor agricole. Ei au spus că nu e neapărat nevoie să plece în oraş. Şi pe ţarină poate creşte aur.

Aici Radio China Internaţional. Sunt xxx. Ne întâlnim mâine.