Este un cântec popular al mongolilor din China, cântat de sute de ani, care exprimă dorul fetelor măritate plecate la mare depărtare de ţinutul natal şi de rudele lor.

Istorisirea duioasă şi frumoasă redă sentimentele acestei categorii de oameni.

Aici, Radio China Internaţional. În programul nostru de astăzi, vă prezentăm cântecul popular mongol Noenjiar şi povestea acestuia.

Prezentator: Ascultând un cântec, putem cunoaşte o naţionalitate. La microfon, xxx. Astăzi, vă prezentăm un cântec popular al mongolilor din China cântat de-a lungul secolelor.

Prezentator: Acesta este cântecul popular Noenjiar, foarte răspândit în Regiunea Autonomă Mongolia Interioară. Cântecul este interpretat de către o formaţie de artişti mongoli.

Prezentator: Este o baladă mongolă care prezintă o poveste frumoasă, dar tristă. 

A fost odată ca niciodată, în stepa Horqing din Mongolia Interioară, o fată frumoasă foc, pe nume Noenjiar. De mică ea cânta prin stepă alături de păsărele, se distra în mijlocul oilor şi alerga împreună cu căluţul ei roşu.  Zilele fără griji trec ca gândul. Deodată, Noenjiar a devenit o fată gingaşă şi frumoasă. Tatăl ei a decis s-o mărite cu un băiat pe care ea nu-l cunoscuse până atunci. După tradiţie, decizia tatălui trebuia respectată. În răsunetul cornurilor, Noenjiar a fost luată de mire şi dusă în locuri îndepărtate. Împreună cu ea a plecat şi căluţul ei roşu.  Pe vremuri, călătoria prin stepă se făcea cu carul tras de boi şi dura zeci de zile. Pentru Noenjiar, şansa revenirii pe meleagurile natale era minimă.

A trecut un an şi încă un an. Noenjiar nu mai putea de dorul de acasă. Nu mai ştia de câte ori s-a urcat pe vârful muntelui, să privească spre ţinutul ei natal şi să murmure numele celor dragi. Nu peste mult timp, măcinată de nostalgie, fata a murit. Căluţul ei roşu, de parcă ştia gândul ei, a alergat zi şi noapte spre ţinutul natal şi, de oboseală, a căzut pe pământ în faţa casei stăpânului.

Prezentator: Noenjiar a fost cântat de-a lungul secolelor pe tot cuprinsul stepei Horqin. Când am fost în ţinutul natal al lui Noenjiar, am observat că şi astăzi localnicilor le place foarte mult acest cântec.

Prezentator: Cea care cântă este o bătrână mongolă din ţinutul natal al lui Noenjiar. Numele ei este Huda Gula.

Huda Gula: Nu ştiu să cânt decât acest cântec. Cu ocazia Anului Nou sau a zilei de naştere a nepoţelei mele, cânt Noenjiar pentru cei de acasă. Uneori îl mai cânt şi când lucrez afară, în timpul pauzei.

Prezentator: Bătrâna spune că, după ce s-a măritat, cântă frecvent Noenjiar.

Huda Gula: Cânt cu lacrimi în ochi când mi-e dor de acasă. Acolo am bunicii, părinţii, fraţii şi surorile. Mi-e dor de ei.

Prezentator: Şi copiii bătrânei au acelaşi dor de casă.

Fata bătrânei: Când o fată se mărită şi se desparte de părinţi, are totdeauna acest sentiment de singurătate. Pentru mongoli, cântecul care poate exprima cel mai bine acest simţământ este, desigur, Noenjiar.

Când a fost vorba să mă mărit, mama şi-a amintit imediat acest cântec. Şi eu mi-l amintesc de fiecare dată când mi-e dor de fata mea. E un cântec frumos, uşor de înţeles, care exprimă simţământul comun al multora dintre noi.

Prezentator: Mulţi au acest simţământ. Bătrâna Wang Jinzhi este o maciuriană. După ce s-a măritat, a venit de la mare depărtare în stepa Horqin.

Wang Jinzhi: Am început să cânt Noenjiar după ce m-am măritat, la vârsta de 20 de ani. Ştiam de acest cântec mai de mult, numai că nu l-am cântat până atunci. Am început să cânt după ce am născut copiii. La mine acasă mulţi cântă acest cântec. Încerc o mare tristeţe când mi-e dor de părinţi. Şi copiii mei au învăţat să-l cânte.

Prezentator: Bătrâna Wang are o nepoţică. Când stăteam de vorbă cu ea, fetiţa ne asculta cu atenţie.

Wang Jinzhi: Nepoţica mea a învăţat de mic copil, de la mine, acest cântec. Am cântat Noenjiar lângă ea când avea doar un an. Mă asculta în pat.

Fetiţa: Acum am doisprezece ani. Am învăţat acest cântec de la bunica. Îmi place atât melodia, cât şi versurile. Bunica mi-a povestit mai întâi, apoi m-a învăţat. Este un cântec duios şi îmi place.

Prezentator: Anii trec, transporturile se dezvoltă. Astăzi, fetelor din stepa Horqin plecate la mare depărtare nu le mai este greu să revină la părinţi, dar Noenjiar a ajuns departe, nu este cântat numai în stepă, ci şi în oraşe, pe scene.

Prezentator: Cu tehnici noi, instrumente noi şi forme noi de interpretare, tinerii din stepă au adăugat noi frumuseţi acestui cântec popular străvechi. Dar un lucru nu se schimbă la acesta, şi anume nostalgia mongolilor pentru ţinuturile natale.

Zhu Zhizhong este un expert în muzica folclorică şi membru al Asociaţiei Artiştilor Chinezi. Se ocupă în prezent cu strîngerea şi popularizarea cântecelor populare din Horqin.

Zhu: Oamenii de pe stepă, indiferent unde se duc, la Beijing, Shanghai, sau Londra, seara le este dor de locurile natale. Mongolii, când ridică paharul, se gândesc întotdeauna la stepă. Toate cântecele lor sunt legate de stepă. Cântă mai mult pentru alţii decât pentru ei înşişi. Acest sentiment nu va dispărea, el se va transmite în continuare, din generaţie în generaţie.

Prezentator: Aici, Radio China Internaţional. Dragi ascultători, v-am prezentat cântecul popular mongol Noenjiar. Dacă în ţara dvs sunt cântece populare similare, vă rugăm să ne comunicaţi. Prezentatorul xxx vă mulţumeşte pentru atenţie.