Din cioban până la mare maestru de balade mongole, Laxi Aosir a supus stepa prin notele muzicale cele mai originale. Interpretarea sa este entuziasmantă, îndrăzneaţă şi liberă. Şi-a dedicat întreaga viaţă conservării artei străvechi, tradiţionale a naţionalităţii mongole, un neam care-şi petrece întreaga viaţă mai mult pe cai. Pe scenă, este o vedetă strălucitoare, iar în viaţa de zi cu zi, un soţ plin de dragoste.

Să ascultăm astăzi povestea maestrului baladelor mongole, Laxi Aosir.

De la cioban până la mare maestru al baladelor mongole, el a învins întinderea păşunii prin cele mai originale note muzicale mongole.

Aici Radio China Internaţional. Sunt ... .Astăzi vă facem cunoştinţă cu marele maestru al baladelor mongole, Laxi Ausir.

Păşunea Kerţin din nordul Chinei este considerată încă din vremuri străvechi locul de naştere a cântecelor şi dansurilor. Aici se află şi satul natal al maestrului Laxi Ausir.

Balada mongolă impune un mod de interpretare asemănător stilului modern rap. Versurile sunt grupate de obicei în catrene cu rime. O persoană cântă şi se acompaniază cu sihu, un instrument muzical cu corzi. Se spune că balada aceasta are o existenţă de aproape o mie de ani.

Laxi Ausir s-a născut într-o familie săracă de păstori. Bunicul lui era interpret local de balade, iar unchiul lui, un maestru al baladelor, era renumit în întreaga ţară. Laxi Ausir a fost foarte interesat încă de mic copil de interpretarea baladelor. La numai 13 ani el era deja cunoscut în localitatea sa.

Laxi: „În 1956, la noi se organiza festivalul mongol Nadam. Eu prezentam situaţia grandioasă a festivalului şi am fost foarte apreciat de spectatorii şi de mulţimea care se aduna atunci."

Nadam este un festival popular mongol tradiţional. Cu prilejul acestui festival se organizează curse de cai, întreceri de lupte, tir cu arcul, precum şi spectacole de cântece şi dansuri. Cu toate că micul Laxi a avut succes în faţa publicului la prima sa interpretare de balade mongole, tatăl său se opunea puternic ca fiul să înveţe această artă.

Laxi: „Înainte oamenii nu aveau o părere prea bună faţă de interpreţii de balade. Tatăl meu nu era de acord să învăţ aşa ceva. După părerea lui aceasta reprezenta o vânzare artistică a celor săraci în folosul bogaţilor."

Micul Laxi învăţa pe ascuns. Ori de câte ori venea un maestru de acest gen, el învăţa pe de rost şi cu mare atenţie povestea pe care o prezenta interpretul. Când mergea cu oile la păscut, le-o spunea micilor săi prieteni.

Laxi: „Când mă duceam la păscut cu oile sau vitele, noi 4-5 copii stăteam pe jos. Eu îi întrebam: Aţi auzit povestea interpretată ieri de cutare maestru? N-aţi fost. Hai atunci să vă povestesc eu. În vremea aceea nu aveam sihu. Eu foloseam două beţe din lemn, imitând cântecul la sihu."

Astfel, micul Laxi a ajuns cunoscut de tot mai mulţi oameni. În cele din urmă tatăl său a cedat şi l-a lăsat să înveţe această artă. La vârsta de 16 ani, Laxi a fost recrutat de ulanmuqi, o formaţie de cântece şi dansuri, ca interpret profesionist.

Ulanmuqi este o formaţie artistică nomadă pe tot cuprinsul păşunii. Majoritatea artiştilor din această formaţie sunt păstori şi ţărani. Nu sunt numeroşi, dar sunt plini de însuşiri. Laxi a trebuit să interpreteze nu numai balade, dar şi cântece, dansuri şi să cânte la instrumente muzicale.

Hărnicia plus talentul au făcut ca nivelul de interpretare al lui Laxi să devină din ce în ce mai performant. Încet-încet, el a devenit o stea strălucitoare.

Sabulanuo, unul dintre discipolii lui Laxi şi vicepreşedinte al Asociaţiei Artiştilor Populari Mongoli, a spus: 

Sanbulanuo: „Programele interpretate de Laxi sunt foarte apreciate de spectatori, indiferent dacă sunt dansuri, cântece ori balade. Când este pe scenă, chiar împreună cu alţi zece artişti, ochii oamenilor sunt aţintiţi permanent asupra lui."

În anii '60-'70 ai secolului trecut, viaţa culturală a păstorilor era săracă. Prin urmare, Laxi şi ceilalţi interpreţi ai formaţiei ulanmuqi erau întâmpinaţi de fiecare dată cu mare căldură oriunde soseau. Datorită întinderii păşunii şi transportului anevoios de aici, membrii formaţiei îşi părăseau casa şi câte o jumătate de an.

Soţia lui Laxi este o ţărancă binevoitoare. În urmă cu peste 30 de ani, când a născut ultimul copil, a avut o naştere grea. Începând de atunci, sănătatea ei s-a înrăutăţit mult.

Laxi: „Soţia mea este foarte bună. Trebuie să-i fiu recunoscător. Înainte de îmbolnăvire avea grijă de familie. Acum am datoria s-o îngrijesc eu."

Laxi Aosier a umblat ani întregi prin alte localităţi prezentând spectacole. Chiar la naşterea primilor 3 copii nu a putut sta lângă soţie. La naşterea celui al 4-lea copil, a hotărât să se întoarcă acasă cu orice preţ. Când s-a apropiat data naşterii copilului, a început să facă pregătiri de plecare, lăsând munca în grija colegilor. Tocmai în acest moment, s-a întâmplat ceva neaşteptat. ( sunet 13)

Laxi: „În ziua sărbătorii Qingming, a sunat telefonul când am intrat în birou. Cel din capătul liniei mi-a spus că soţia mea are o naştere grea. Aceste vorbe m-au zăpăcit. La aflarea veştii, conducerea locală mi-a oferit o maşină ca să pot ajunge mai repede acasă. Dar era primăvară. Vremea s-a încălzit repede, râul din satul meu natal s-a dezgheţat mai devreme şi maşina nu a putut trece. Când am ajuns acasă soţia mea născuse deja."

Laxi Aosier se simte vinovat faţă de soţie. Anul trecut, de ziua ei, când aceasta a împlinit 61 de ani, Laxi a scris pentru ea o baladă intitulată „Vorbe intime pentru iubită" în care şi-a mărturisit toate sentimentele de dragoste ascunse ani de-a rândul.

( versurile baladei citite de vocea bărbătească:

„Tu erai perla inimii înainte de căsătorie.

Tu eşti soţia mea iubită după căsătorie.

Tu mi-ai dat patru îngeri frumoşi şi sănătoşi

Iar mie, toată fericirea vieţii.)

Soţia: „Am fost emoţionată. Acum nu ne despărţim nicio clipă. Mă simt foarte fericită."

Odată cu dezvoltarea economiei şi ştiinţei, televiziunea şi Internetul au adus tot felul de lucruri noi în gospodăriile etniei mongole. Vechile stiluri de artă, precum balada mongolă, nu mai sunt aşa de căutate de populaţia locală. Laxi şi-a exprimat neputinţa faţă de această situaţie:

Laxi: „Acum avem programe TV, avem filme. Dacă spectacolul tău nu este de un înalt nivel artistic, nu vei fi solicitat."

El a recunoscut că există un impact al mijloacelor mass media moderne asupra artelor străvechi, exprimând în acelaşi timp perseverenţa în arta lui preferată.

Laxi: „În Mongolia Interioară sunt mulţi care preferă balada mongolă şi care este difuzată în fiecare zi la prânz, câte o oră, la postul de radio din Mongolia Interioară. Această emisiune se repetă seara."

Laxi s-a îmbolnăvit după ieşirea la pensie, fie din cauza retragerii de pe scenă, fie din pasiunea faţă de artă.

Laxi: „Nu am fost pregătit sufleteşte. M-am îmbolnăvit. Am avut o operaţie grea. Era să mor."

Noroc însă că Laxi Aosier a depăşit dificultăţile. În cei 4-5 ani de după operaţie, şi-a recucerit statutul, începând să umble iarăşi peste tot pentru dezvoltarea artei populare.

Dai Baolin, preşedintele asocieţiei culturale din zonă, a spus corespondentului nostru că Laxi Aosier a făcut multe pentru apărarea artei populare, îndemnând artiştii să scrie cărţi şi să organizeze simpozioane. Prin eforturile lui, la una din şcoli a fost înfiinţată o grupă specială de artă. ( sunet 28)

Dai Baolin: „El a avut elevi şi consideră că arta populară trebuie cultivată de la vârste fragede. Vrea ca aceşti copii să înveţe de acum balada mongolă."

Hailesi este unul din elevii lui Laxi. Împlineşte anul acesta 13 ani, vârsta la care Laxi Aosier prezenta primul spectacol pe scenă. Laxi îşi pune toată speranţa în acest elev.

Dragi prieteni, dacă doriţi să ştiţi mai multe despre Laxi Aosier, savuraţi cât mai multe balade mongole sau, dacă vreţi s-o cunoaşteţi şi pe soţia sa, vă invităm să citiţi pagina de web a postului nostru: romanian.cri.cn. Acolo veţi putea afla mai multe lucruri.