Biroul de stat al statisticii din China a publicat săptămâna trecută o serie de rapoarte privind situaţia dezvoltării sociale şi economice după 2002. Datele statistice arată că în timp ce economia chineză menţine o dezvoltare rapidă şi stabilă, modul său de dezvoltare se schimbă. Economia chineză va urma o cale de dezvoltare rapidă şi eficientă.

Referindu-se la ritmul de dezvoltare economică, începând din 2003 economia chineză a înregistrat în 4 ani consecutivi o dezvoltare de peste 10%, ritmul de creştere medie anuală fiind de 2 ori mai mult decât cel mondial din aceeaşi perioadă. Ritmul de creştere economică a fost înalt şi fluctuaţia interanuală a fost mică. Creşterea constantă şi rapidă a economiei chineze este supranumită „minunea dezvoltării economiei mondiale."

În ce priveşte volumul economic , PIB-ul Chinei a depăşit în 2006 21.000 de miliarde de yuani, dublându-se faţă de 2002. Ca atare, volumul economic al ţării s-a situat pe locul 4 din lume, iar PIB pe cap de locuitor a ajuns la 2000 de dolari.

În legătură cu structura economică, în ultimii 5 ani s-au ameliorat verigile slabe ale dezvoltării economice şi s-a întărit coordonarea dezvotării regionale, urbane şi rurale. Guvernul chinez a elaborat o serie de măsuri pentru reducerea consumului de energie şi a emisiilor de gaze cu efectul de seră, stopând dezvoltarea prea rapidă a sectoarelor energofage şi cu poluări grave.

Referitor la eficienţa economică, în ultimii 5 ani veniturile fiscale şi profiturile întreprinderilor au înregistrat o creştere considerabilă şi susţinută. Creşterea rapidă a veniturilor fiscale a permis populaţiei să obţină mai multe beneficii şi guvernului chinez să rezolve unele probleme importante pe care acesta nu a putut să le rezolve în trecut.

Datele statistice arată că după 2003, economia chineză a menţinut o tendinţă de dezvoltare mai rapidă, mai eficientă şi mai stabilă. Acestea arătă în acelaşi timp însă că guvernul chinez se confruntă cu problema găsirii unei căi de menţinere a acestei tendinţe. După creşterea rapidă de câţiva ani, în economie s-au ivit unele probleme legate de dezechilibrarea balanţei internaţionale şi creşterea preţurilor, fiind necesară adoptarea de măsuri urgente pentru prevenirea supraîncălzirii economice.

În acest context, guvernul chinez a elaborat o serie de măsuri de macrocontrol, cum ar fi majorarea ratei rezervelor bancare obligatorii, ridicarea dobânzii de referinţă, reglementarea politicii comerţului exterior şi scoaterea din producţie a capacităţilor înapoiate de producţie. Aceste măsuri au început să dea primele efecte. În prima jumătate a acestui an, s-a menţinut stabil ritmul înalt de creştere a investiţiilor, s-a încetinit ritmul de creştere a exporturilor şi s-a accelerat cel al importurilor. Creşterea excedentului comercial din luna august s-a redus cu 50 de procente faţă de primele 7 luni ale acestui an.

De menţionat că trebuie să fim conştienţi că ţara noastră are multe probleme de rezolvat în dezvoltarea economică. Deşi puterea ei a crescut evident, China rămâne o ţară în curs de dezvoltare. Forţele de producţie sunt însă subdezvoltate, capacitatea de inovaţie independentă nu este mare, dezvoltarea urbană şi rurală este dezechilibrată şi contradicţia dintre dezvoltare economică pe de o parte şi resursele naturale şi mediul ambiant pe de altă parte s-a accentuat.

Analiştii politici consideră că prin dezvoltarea în ultimii 30 de ani, nivelul tehnic, competitivitatea produselor chinezeşti, nivelul de calificare al mucitorilor, ca şi nivelul de management al Chinei au făcut un progres considerabil. Experienţele guvernului chinez de a manipula funcţionarea macroecnomiei s-au îmbogăţit necontenit. Toate acestea au creat o bază solidă pentru dezvoltarea rapidă şi eficientă a economiei ţării.