Dragi prieteni, la microfon Lin. Bun găsit la o nouă ediţie consacrată minorităţilor naţionale. Astăzi vă vom prezenta regiunea Shannan – leagănul istoriei şi culturii tibetane.

Regiunea Shannan din Tibet se află la sud de munţii Tanggula şi Kailash întinzându-se până la cursul mijlociu şi inferior al râului Yalizangpu. Este cea mai bogată zonă din Tibet, cu bogate resurse istorice şi culturale. Aici se află primul palat tibetan „Yongbulakang" şi primul templu pentru venerarea lui Buddha „Changzhu"

Legenda spune că strămoşul tibetanilor era o maimuţă sfântă care cultiva morala în regiunea Shannan. Denumirea reşedinţei regiunea Shannan „Zedang" înseamnă în limba tibetană „Locul Unde Joacă Maimuţa".

Sigur, Shannan este renumit nu numai prin această legendă. Cel mai influent regat tibetan din antichitate – Turfan – a luat fiinţă aici. Gengduinacuo, directorul Departamentului de Relicve din Shannan, ne-a informat:

„Regiunea Yalong este locul de obârşie a regatului Turfan, lăsând în urmă multe palate, temple şi morminte. Grupul de morminte tibetane Qiongjie, aflat pe lista vestigiilor culturale protejate naţional, reprezintă mormintele regilor de dinaintea şi de după regele Songtsen Gampo."

Gengduinacuo ne-a mai informat că cele mai cunoscute în Shannan sunt palatul Yongbulakang şi templele Changzhu şi Shangye. Yongbulakang este primul palat în istoria tibetană, fiind construit în secolul al II-lea î.Hr. pentru primul rege tibetan, Niechizanpu. „Yongbulakang", tradus în chineză înseamnă „Palatul de la Piciorul din Spate al Căprioarei". Denumirea provine din faptul că locul unde s-a construit palatul seamnă foarte mult cu un picior din spate al unei căprioare culcate pe o parte şi cu unul din membre întins. Un responsabil al grupului de administraţie a acestui palat, Puduobujie, ne-a informat:

„Palatul Yongbulakang este primul palat din Tibet, unde au stat primul rege tibetan şi regele Songtsen Gampo cu soţia sa, prinţesa Wencheng. După construirea palatului Potala, palatul vechi a devenit templu."

La Yongbulakang sunt conservate multe fresce care descriu scene legate de primul rege tibetan, Niechizanpu, prima construcţie din Tibet, primul lot de teren cultivat şi alte întâmplări istorice ori legendare.

Cea mai atrăgătoare parte a palatului este turnul dreptunghiular cu platformă de observaţie construit din piatră care creează un aer somptuos acestui palat. Diferit de construcţiile din centrul Chinei, aici toate pietrele folosite sunt în starea lor iniţială fără nicio prelucrare.

Templul Sangye are o istorie de peste 1000 de ani, fiind unul dintre cele mai vechi din Tibet. Corpul principal al templului are trei niveluri, în stiluri arhitectonice tibetan, chinezesc şi indian. Era cel mai solemn şi impunător templu în timpul regatului Turfan. În acest templu sunt conservate relicve istorice, religioase, arhitecturale, fresce şi sculpturi din diferite perioade istorice. Sala principală şi în sălile secundare sunt pline de fresce având o lungime totală de 92 m. Lucrarea numită „Mingea de cal" reprezintă prima consemnare a acestui joc sportiv din lume.

Ding Shixu, turist din Shenzhen, oraş din sudul Chinei, visa de mult să facă o excursie în Tibet. A ajuns acum la Shannan cu autoturismul, împreună cu nişte prieteni ai săi. Ceea ce a văzut aici l-a impresionat foarte mult.

„Peisajele de aici sunt splendide. Sunt impresionat de importanţa acordată protejării relicvelor cultural din Tibet."

Shannan este şi locul de origine a operei în stil tibetan. Opera tibetană are o istorie îndelungată şi include cântece şi dansuri folclorice. Bonzul Tangdongjiebu a redactat şi a regizat personal în secolul al 15-lea spectacole în stilul unei întâmplări povestite prin cântece şi dansuri. Îmbogăţită şi actualizată de-a lungul istoriei de către mulţi actori şi artişti populari, opera în stil tibetan de astăzi cuprinde artă dramatică, coregrafie, melodii instrumentale şi cântece interpretate în grup, costume, măşti.

În prezent regiunea Shannan reprezintă o atracţie pentru turiştii din toate colţurile lumii. Profitând de dezvoltarea turismului, populaţia locală au început să se ocupe şi de activităţi comerciale, prelucrarea pietrelor preţioase, realizarea de haine şi podoabe împletite şi de producţia cerealieră. Viaţa lor va deveni tot mai bună.

Dragi prieteni, încheiem ediţia de astăzi a rubricii consacrate minorităţilor naţionale din ţara noastră cu cântecul „Podişul Tibet". Realizatoarea şi prezentatoarea Lin vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă dă o nouă întâlnire săptămâna viitoare.