Este ora 4 dimineaţă. În lumina tulbure din zorii zilei de vară se zăreşte silueta unui tânăr cotrobăind atent prin tufe şi pe la rădăcinile copacilor. Un zâmbet îi luminează faţa când zăreşte un şarpe încolăcit. Se apropie, îl înşfacă şi-l aruncă în sacul pe care-l poartă înainte ca jivina să apuce să schiţeze vreo mişcare. Într-o zi de lucru adună cam 30 kg de şerpi, pe care va căpăta vreo 80 de yuani.

Scena se petrecea în 1978. Pe atunci salariul mediu lunar al unui chinez depăşea cu puţin 50 de yuani. S-au scurs aproape trei decenii. Tânărul colindând pădurile are acum 54 de ani. Îl cheamă Xu Zhiwei şi tot se mai ocupă de şerpi, dar puţin altfel.

S-a născut într-o familie de profesori, însă n-a primit prea multă învăţătură, pentru că pe când era adolescent, a început Revoluţia Culturală. A devenit tâmplar la 17 ani. În acele vremuri oamenii îi chemau la ei acasă pe tâmplari să facă piese de mobilier când li se căsătoreau copiii. Xu presta servicii pentru circa 50 de familii pe an din oraşul său şi cele învecinate.

„Viaţa este stabilă pentru un tâmplar", apreciază el. „Este foarte diferită de munca unui om de afaceri, care trebuie să-şi asume riscuri."

S-a lăsat de meserie câţiva ani mai târziu, când a auzit că poate câştiga bani cu şerpii. Apoi a aflat întâmplător că unii japonezi pun pudră de şarpe în orezul pe care-l mănâncă. Aceasta i-a dat ideea să folosească uleiul de şarpe ca să obţină produse pentru întreţinerea sănătăţii. S-a orientat către cosmetice în anii '90.

Tânărul de odinioară, care străbătea şi 60 km într-o zi în căutarea reptilelor, şi-a transformat întreprinderea pe care o conduce în prezent într-una dintre cele mai mari producătoare de cosmetice din China. „Jiangsu Longliqi Bioscience", compania despre care vorbim, realizează mai mult de 300 de tipuri de produse cosmetice în care se găseşte ulei de şarpe. Aceasta se plasează pe primul loc în ţară prin volumul desfacerilor încă din anul 2002. Veniturile de anul trecut s-au cifrat la peste 5 mld. yuani (500 mil. euro).

Marile companii internaţionale de cosmetice, precum „Procter & Gamble" ori „Unilever", se adresează cu precădere clasei de mijloc din China, care creşte numeric şi în puterea de cumpărare. Firma „Longliqi" a preferat o altă „rută" spre succes. Şi-a consolidat reţeaua de desfacere şi reputaţia în mediul rural al ţării. De remarcat că a reuşit să domine sectorul respectiv de piaţă într-un interval foarte scurt de timp. Compania nu s-a ocupat de cosmetice înainte de 1998.

Xu Zhiwei atribuie succesul întreprinderii sale reţelei largi de desfacere. Are răspândite în toată ţara peste 100 de filiale unde lucrează mai bine de 30.000 de agenţi comerciali. Patronul spune:

„Vreau ca fiecare sătean să-şi poată permite şi să găsească produsele mele."

În mare măsură şi-a atins scopul. Cel mai ieftin produs al său, o cutiuţă cu cremă de şarpe, costă doar un yuan.

Cosmeticele „Longliqi" se pot găsi nu numai în sate, dar şi în oraşele şi târgurile de provincie. Xu le cere comişilor voiajori să-şi deschidă tarabe chiar şi în iarmaroace. În locurile mai izolate poştaşii oferă localnicilor produsele expediate de fabrica sa.

„Cel puţin jumătate din magazinele din satele cu peste 1.000 de locuitori vând produse Longliqi", spune omul de afaceri.

Succesul se bazează pe faptul că cosmeticele lui răspund nevoilor unei populaţii uriaşe, oameni cu venituri mici, frecvent achiziţionând în necunoştinţă de cauză bunuri falsificate. Vânzările anuale ale companiei au crescut cu 40% în primii 5 ani, făcând din aceasta numărul 1 în domeniu. Acum desfăşoară o campanie publicitară agresivă pentru a cuceri inimile consumatorilor din mediul urban. Cine nu-şi doreşte lucruri ieftine şi bune?

„Să ne facem produsele cât mai cunoscute şi le să menţinem preţul scăzut reprezintă cheia succesului la Longliqi", spunea un vechi angajat al companiei.

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă săptămâna viitoare la aceeaşi rubrică.