Jiang Feng a avut multe vise. Pe când era adolescent, dorea să devină ziarist, apoi scriitor, apoi profesor. Cu vreo 20 de ani în urmă visa să realizeze primul muzeu din China al literaturii pentru copii.

Surprinzător, dar toate visele i s-au împlint. La 13 ani după retragerea formală din activitate, seniorul de 83 de ani lucrează în calitate de curator al Muzeului Literaturii Internaţionale a Copiilor, deschis în luna mai la Jinhua, locul său de naştere.

Cu câteva decenii în urmă Jiang a primit o scrisoare de la un adolescent care dorea un sfat de la cunoscutul autor de cărţi pentru copii şi de studii despre literatura copiilor. Băiatul era cam cu capul în nori. Azi dorea să devină muzician, mâine atlet, pomâine fotograf... Cam în fiecare săptămână se visa altceva. Nu era singura epistolă de la cei cu vârstă fragedă. A fost în corespondenţă cu destui alţii, uneori ani în şir.

Jiang i-a răspuns sfătuindu-l să-şi urmeze visurile şi să lucreze pentru ele. „Să-ţi îndeplineşti oricare din aceste visuri ar fi binecuvântarea vieţii tale, dar trebuie să mergi pas cu pas. Pasărea fericirii nu coboară din paradis."

Jinhua este un orăşel în provincia Zhejiang din estul Chinei. Aici s-a născut Jiang Feng în anul 1925. Trăia într-o familie dăruită artistic. Tatăl era pictor, iar mama, deşi nu studiase la şcoală, cunoştea bine poezia clasică. Când era mic, îi citea poeme din dinastia Tang. Dar starea lor materială nu prea era de invidiat.

A urmat invazia japoneză şi, pe când avea 12 ani, băiatul a ajuns cu toată familia în refugiu într-un sat îndepărtat din munţi. În lipsa unui învăţător, Jiang a început să facă pe profesorul, învăţându-i pe copiii locului să guste din farmecul povestirilor clasice.

„Sunt natural cu copiii. Pot discuta cu ei atunci când alţii eşuează", mărturiseşte el.

Ataşamentul său pentru copii îl atribuie profesoarei de matematică pe care a avut-o în primele clase. Aceasta purta o rochie tradiţională şi, cu zâmbertul pe faţă şi vocea blândă, le spunea în fiecare săptămână câte o istorioară. Multe erau din scrierile clasice, iar profesoara dădea elevilor ei numele unor personaje. Jiang nu-şi mai aminteşte nimic din matematica de atunci, dar poveştile, da. Îşi mai aminteşte şi că a fost omis din lista de „porecle". A suferit din cauza omisiunii. Profesoara i-a dat drept compensaţie cartea ei favorită de poveşti pe care a scris:

„Nu te teme să fii de rând, dar aminteşte-ţi mereu că inima ta de rând va avea străluciri fără pereche."

Atunci s-a îndrăgostit de literatura pentru copii. A început să scrie şi prima creaţie i-a fost publicată în 1943. Era încă elev.

După absolvire a lucrat în calitate de corespondent pentru un mare cotidian de la Shanghai, dar nu şi-a abandonat pasiunea penteru scrierile dedicate celor mici. Din anii '50 a început să studieze literatura pentru copii. Are la activ multe premiere: cel dintâi care a ţinut conferinţe în China pe această temă, prima carte din ţară de teorie în domeniu, prima istorie a literaturii copiilor, primul care a reînviat după încheierea „Revoluţiei Culturale" studiul screirilor pentru cea mai tânără generaţie, primul masterat în domeniu, primul chinez membru al mai multor jurii internaţionale care atribuie premii cărţilor pentru copii. A evoluat în acest timp în concepţii, ajungând la concluzia că eticul se subordonează esteticului şi în creaţiile pentru cei mai tineri cititori.

Jiang Feng a rămas activ şi după ce s-a pensionat în 1994. A oferit cursuri celor interesaţi de literatura copiilor. A avut 358 de cursanţi în 13 ani. Publică un periodic trimestrial şi în fiecare an ţine conferinţe despre poezia celor mici la palatele copiilor din diverse oraşe. Are ocazia să se bucure de imaginaţia uriaşă a generaţie nevârstnice şi de cunoştinţele mult mai largi ale acesteia despre lumea în care trăim. El observa:

„Oricât de mult le-am dat copiilor, ei mi-au oferit mai mult."

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă săptămâna viitoare la aceeaşi rubrică.