Wu Chengen, anii 1368-1644, s-a născut în localitatea Huaian, provincia Jiangsu, partea de est a Chinei. Incă din copilărie, micuţul Wu avea un interes viu şi talent în multe domenii. Cunoştea pictura şi caligrafia, scria versuri şi piese muzicale. A fost şi un mare jucător de Go ( un fel de şah cu piesele de piatră albe şi negre, care se numeşte în ţara noastră Weiqi). Pentru că de mic şi-a afirmat talentul literar, numele său a fost cunoscut pe meleagurile natale. Insă Wu Chengen nu prea avea noroc la examenele imperiale, picînd cîte de cîte ori a participat. De aceea nu avea o situaţie materială bună şi nici socială şi trăia o viaţă săracă. Această situaţie l-a determinat să capete o înţelegere şi mai profundă corupţiei demnitarilor şi a altor fenomene sociale şi în adîncul conştiinţei i-a încolţit sămînţa nemulţumirii şi a rezistenţei, care s-a reflectat în prima sa poezie. El considera că odioasa societate se datorează faptului că conducătorii folosesc greşit oamenii, promovîndu-i pe cei imorali şi lipsiţi de sinceritate în posturi de conducere. El dorea să schimbe această situaţie. Dar nu era în stare. Au rămas doar plîngeri goale către bolta cerească. El a înmănuncheiat însă sentimentele de indignare, refuz al nedreptăţii şi aspiraţii frumoase în romanul său „Călătoria spre soare apune".

„Călătoria spre soare apune" a fost romanul basm cel mai reuşit din isotria literaturii chineze. Creat pe baza poveştii despre călătoria lui Tangseng, marele maestru budist al dinastiei Tang în India, pentru a învăţa scriptura budistă, autorul a descris fel şi fel de greutăţi şi privaţiuni cu care s-a întîlnit maestul Tangseng împreună cu cei 3 discipoli ai săi în drumul spre India. A creat cu succes Regele Maimuţă, „Sunwukong", un protagonist-erou care nu se temea de nimic, fiind intolerant cu forţele odioase ale societăţii.

Cu toate că romanul a fost terminat în ultima parte a vieţii sale, autorul a făcut toată viaţa pregătiri pentru acest roman. In copilărie, urmîndu-l pe tatăl său, a călătorit şi a vizitat numeroase locuri pitoreşti şi vestigii istorice din ţară şi a ascultat multe poveşti şi basme frumoase şi ciudate. De mic se interesa de ciudăţenii. La vîrsta de 30 de ani, el ştia deja multe poveşti şi basme şi le-a folosit ca inspiraţie în creaţia sa. Pînă la vîrsta de 50 de ani, el a terminat primele capitole ale romanului. Insă şi-a întrerupt creaţia pentru mai mulţi ani. Cînd a demisionat şi s-a întors în satul natal, el a continuat creaţia şi a terminat romanul la bătrîneţe.

Romanul „Călătoria spre soare apune" apare sub forma unor poveşti, care sunt independente şi totodată legate una de alta. In aceste poveşti, apar diferite genuri de duhuri şi diavoli, care reprezintă binele şi răul. Autorul a creat în romanul său o lume multicoloră de basm, în care se găsesc umbrele omeneşti. Palatul ceresc este de deosebită grandoare şi împăratul ceresc are o putere neasemuită. Dar palatul şi împăratul ceresc seamănă foarte mult cu dinastiile de pe pămînt. Duhurile şi diavolii omoară şi mănîncă fiinţe umane, sunt lacome şi căuta să domine hegemonia cu trucurile lor magice. Ele întruchipează demnitarii şi perosoanele inumane. Regele Maimuţă, sub condeiul lui Wu Chengen, avea o putere namaipomenită şi nutrea o ură neasemuită faţă de toate spiritele rele. Cu arma sa misterioasă - „Toiagul Magic", toate relele, altădată înspăimîntătoare şi feroce şi-au pierdut forţa şi şi-au dezvăluit chipul lor adevărat. Toate acestea reflectă aspiraţia puternică a autorului de a mătura toate fenomenele odioase şi forţele rele din lume.

Talentele literare ale lui Wu Chengen au fost multiple. Pe lîngă romane, el a mai scris multe poezii în diferite stiluri.

Dar romanul „Călătoria spre soare apune" este o capodoperă a literaturii chineze, care a avut un puternic impact asupra posterităţii, fiind o importantă sursă de inspiraţie pentru creaţiile literaturii pentru copii, ale filmelor artistice şi de televiziune din ţara noastră. Menţionăm că acest roman a fost tradus în limba romînă şi editată în Romania în anii 70.

- Luo Dongquan