Dragi ascultători, în cadrul emisiunii noastre de astăzi o să vorbim despre: personalităţi marcante din istoria ceaiului şi ,,Clasicul Ceaiului", cea mai veche carte scrisă vreodată despre ceai.

În timpul dinastiei Tang a apărut prima lucrare importantă despre ceai, deşi lucrări mai scurte fuseseră scrise şi mai devreme. Aceasta a fost ,,Cartea Ceaiului" (Cha Jing) cunoscută şi sub numele de ,,Clasicul Ceaiului" scrisă de LuYu, care a trăit între 733-804 DC. Se cunosc puţine despre viaţa acestuia. Ceea ce se ştie cu siguranţă este că era originar din provincia Hunan. Se pare că a fost abandonat pe malul unui râu şi găsit şi adoptat de un faimos călugăr budist, Ji Ji, de la mânăstirea Norul Dragonului. Ji i-a dat băiatului numele Lu Yu, extras din clasicul text taoist al Cărţii Schimbărilor (I Ching). Lu nu vroia să devină călugăr, aşa că a fost pus să îngrijească o cireadă de bivoli. Se spune că era atât de dornic să înveţe încât îşi exersa scrisul în timp ce stătea călare pe bivol. Dacă vreodată vedeţi o figurină sau o pictură de aşa natură, atunci se prea poate să fie Lu Yu.

Mai târziu a devenit clovn într-un grup de saltimbanci şi s-a făcut iubit de companie pentru felul în care tăia sau edita textele pieselor. După ani de hoinăreală s-a stabilit în provincia Zhejiang. Interesul lui Lu pentru ceai datează din anii în care trebuia să-l pregătească pentru tatăl lui vitreg.

Băutul ceaiului s-a răspândit în toată lumea şi Lu a început să îi cerceteze procesarea şi istoria. Cultivatorii de ceai doreau o codificare sistematică a informaţiilor despre ceai. Lu a început să lucreze în anul 760 DC, iar cartea a fost publicată în anul 780 DC.

Această carte l-a făcut celebru pe Lu. Şi-a petrecut ultimele decenii din lunga sa viaţă retras, editând cele zece cărţi pe care le scrisese. Din păcate, toate sunt acum pierdute. Opera lui Lu Yu a jucat un rol important în acordarea unei semnificaţii culturale ceaiului, aşa cum arată şi Francis Ross Carpenter în prefaţa de la traducerea cărţii „Clasicul Ceaiului". Înainte de Lu Yu, ceaiul era mai degrabă o băutură obişnuită. O prefaţă timpurie spune: „el s-a gândit ca noi să pregătim ceaiul, să răspândim tehnicile şi să îl bem cum se cuvine".

După ce Lu a devenit patronul spiritual al ceaiului, au început să circule poveşti despre el. Apa folosită pentru ceai este elementul crucial, iar Lu era înzestrat să îi distingă tipurile. El a scris mai târziu o carte despre douazeci de surse de apă, cea mai bună provenind din mijlocul curenţilor fluviului Yangtze la Nanling. Apa de la mal fiind adesea sălcie.

O povestea spune că Lu a fost odată invitat să bea un ceai. Acesta a scuipat imediat spunând că apa folosită este de la mal. Servitorul care a adus-o a jurat că era din cel mai bun loc. Lu a mai luat o înghiţitură gândindu-se că poate acesta avea dreptate, însă în apa bună era amestecat şi alt tip de apă. Atunci servitorul a recunoscut că după ce i se mişcase barca şi a pierdut puţină apă din vas, el a înlocuit-o cu apa de la mal.

Într-o altă povestire, împăratul a refuzat să creadă istoria care spunea că atunci când Lu a plecat de acasă, tatăl său vitreg a renunţat la băutul ceaiului din cauză că nimeni în afara lui nu ştia să-l pregătească atât de bine. Împaratul l-a invitat pe bătranul călugar la palat unde i-a servit ceai pregătit de cea mai competentă doamnă de la curte. Călugărul nu a fost impresionat. Dar atunci cand i-a fost servit un alt ceai, bătrânul a declarat că nici Lu nu putea să-l prepare atât de bine. Ceea ce nu ştia el era că Lu însuşi fusese chemat la palat să pregătească ceai pentru „oaspetele necunoscut".

Cai Xiang este un alt nume important în istoria ceaiului.

Concursurile de testare a abilităţilor de recunoaşterea ceaiului erau un mod obişnuit de a petrece timpul în vremea dinastiei Tang şi apoi în Sung. Participanţii numeau un judecător şi apoi fiecare pregătea un tip de ceai la alegere pe care echipa adversă trebuia să îl recunoască. Cel mai mare degustător era Cai Xiang, născut în 1012. Există multe poveşti despre acest locuitor din provincia Fuji care a lucrat ca furnizor de ceai şi mai tarziu ca guvernator, având inclusiv un rol important în construirea unui pod din oraşul Chuanzhou. Se spune că era capabil să spună chiar şi când era adăugată doar o cantitate extrem de mică de ceai ieftin pentru a prepara o ceaşcă de ceai foarte scump. „Raport despre degustarea ceaiului" (Cha Lu), care este un raport către împarat, reprezintă o altă carte renumită despre ceai.

Dragi ascultători, prezentatorul şi realizatorul emisiunii, FM, vă mulţumeşte pentru atenţie, la revedere.