Xu Yirong, de aproape 83 de ani, este un expert în agricultură care a obţinut rezultate importante în plantarea orezului în zonele nordice ale Chinei unde temperaturile sunt mai scăzute. Sub eforturile sale, câteva sute de mii de orezari din nordul ţării noastre au realizat creşterea anuală a zeci de miliarde de jin(1 jin echivalează cu o jumătate de kg) de cereale. De aceea el este chemat „părintele orezului din zonele reci".

Xu Yirong afirmă modest că el nu este un expert, este un simplu orezar.„Ce am în plus faţă de alţi ţărani? Am plantat mai mult timp orezul, anume din 1951 până acum. Pe de altă parte sunt un om cult, am mai multe cunoştiinţe în domeniu decât un ţăran. Iar dacă se testează teoria cu experienţa practicii, nu sunt tot atât de bun ca un ţăran cultivator de orez."

Xu Yirong şi-a dedicat toată viaţa cercetării orezului. Locul cel mai atrăgător pentru el sunt orezăriile, şi cea mai plăcută temă de discuţie este orezul. Pasiunea sa faţă de orez are legătură cu experienţa vieţii sale. În 1925 Xu Yirong s-a născut în provincia Liaoning din nord-estul Chinei. Pe când era elev, China a suferit agresiunea japoneză. Viaţa populaţiei era grea, chiar şi o masă cu orez era luxoasă. Xu Yirong a spus:„Agresorii niponi considerau că chinezi nu puteau mânca orez din cauză că nu aveau calificare. De aceea chinezii mâncau orezul numai la sărbători şi pe ascuns."

De atunci Xu Yirong a avut dorinţa ca toţi chinezii să poată mânca orez. Regiunea nord-estică fiind foarte rece, producţia orezului era scăzută. La puţin timp după proclamarea Chinei noi, Xu Yirong, absolvind facultatea, a venit la o fermă din provincia Heilongjiang din nord-estul ţării pentru a cerceta cultivarea orezului în zonele reci.

În procesul cercetării sale, din unele motive istorice, Xu Yirong a fost obligat să-şi întrerupă studiul. S-a mutat într-un sat sărac unde a continuat să fie pasionat de cultivarea orezului. Sub îndrumarea sa, producţia orezului din sat s-a dublat. Astfel a câştigat respectul sătenilor.

După mai bine de zece ani, Xu Yirong a revenit la institutul de cercetare a orezului din reşedinţa provinciei, având deja 60 de ani, vârsta de pensionare. Însă viaţa era legată de orez. El nu-şi putea abandona visul înainte de rezolvarea problemei cultivării orezului în zonele reci. Î-şi petrecea ziua observând terenurile experimentale, iar noapte prelucra datele strânse. După experienţele de peste 10 ani el a exploatat până la urmă un set de tehnologii pentru cultivarea orezului în zonele reci şi a predat aceste tehnologii ţăranilor din zonă. Aceştia au obţinut recoltă bogată cu ajutorul tehnologiilor lui Xu Yirong şi s-au îmbogăţit treptat. Pentru asigurarea producţiei ridicate a orezului, Xu Yirong a găsit o metodă specifică de diagnosticare a bolilor orezului. Orezarul Qu Zonggui a spus:„Venerabilul Xu a fost la răsadniţă. Mi s-a părut foarte straniu să-l văd cum ia un răsad şi scoate din buzunar o lamă. Nu mai văzusem niciodată operarea răsadurilor de orez."

Xu Yirong a spus că o bună tehnologie nu este evaluată după criteriul în care aceasta primeşte un premiu, ci după cât de multe beneficii aduce oamenilor. El este un expert în generalizare. Pentru el un an este împărţit în trei părţi: peste 100 de zile sunt utilizate pentru generalizarea tehnologiilor în ferme, iar cele două părţi pentru cercetări ştiinţifice în orezării, şi respectiv pentru cercetări teoretice şi redactarea de cărţi.

Xu Yirong şi-a dedicat majoritatea timpului cercetării orezului. El a afirmat:„Ţăranii nu consideră prea mult când câştigă bani. E bine dacă anul acesta ei câştigă cu 100 de yuani mai mult şi anul viitor cu 200 mai mult. Dacă ei duc o viaţă decentă, vor putea să-şi continue îmbunătăţirea calităţii vieţii lor."