Dragi prieteni, la microfon Lin. În prefectura autonomă Xunhua a etniei salar din provincia Qinghai, aflată vestul Chinei, se păstrează cea mai veche variantă în manuscris a Coranului. Din cauza redactării în timpuri străvechi şi a condiţiilor înapoiate de conservare, o parte din Coran nu se mai poate descifra. Nu de mult, prin eforturile specialiştilor în protejarea relicvelor culturale, s-a reuşit repararea cărţii. În cadrul rubricii noastre consacrate minorităţilor naţionale vom vorbi despre aceasta.

Prefectura autonomă Xunhua a etniei salar din provincia Qinghai este locul unde se întâlnesc cei mai mulţi membri ai acestei populaţii de circa 70.000-80.000 de suflete. Membrii acestui grup sunt de credinţă islamică. Se spune că în urmă cu 700 de ani, când strămoşii acestui neam s-au mutat spre est din Asia Centrală, au aflat că aici era o zonă întinsă, înconjurată de păduri şi cu ape curgătoare limpezi. Ajungând lângă un izvor, au văzut deodată o cămilă de-a lor culcâdu-se în apa izvorului. Cele două cocoaşe s-au transformat în stânci albe şi pe ele era aşezat manuscrisul Coranului. Toţi cei de faţă s-au emoţionat la vederea lui. Şi aşa s-au stabilit în acel loc.

Potrivit informaţiilor, coranul conservat la Xunhua are 30 de capitole reunite în două volume acoperite cu coperte din piele de rinocer pe care se pot vedea motive splendide. Cartea are în total 867 de pagini şi cântăreşte mai mult de 12 kg. E scrisă în limba arabă.

După o studiere aprofundată a acestui manuscris în urmă cu doi ani, specialiştii chinezi au ajuns la concluzia că textul a fost realizat între secolele al 8-lea şi al 13-lea, fiind cel mai vechi manuscris islamic descoperit până în prezent în ţara noastră. Han Zhanxiang, specialist în datinile şi obiceiurile etniei salar din provincia Qinghai a spus că acest străvechi manuscris ocupă un loc sfânt în lumea musulmană.

„Există trei exemplare manuscrise ale Coranului. Se spune că unul este păstrat în fosta URSS, celălalt este în Marea Britanie. Exemplarul conservat în ţara noastră a fost confirmat de specialişti ca fiind unul dintre cele trei manuscrise la expoziţia de texte religioase islamice din Siria din 1954 şi reconfirmat în 1962 la o expoziţie de acelaşi fel în Iran."

Din cauza descompunerii, paraziţilor şi putrezirii, acest manuscris se afla într-o situaţie critică, unele pagini nemaifiind descifrabile.

Guvernul chinez acordă de mulţi ani o atenţie deosebită conservării acestui manuscris. Administraţia de Stat a Moştenirii Culturale din China a alocat 1,5 milioane de yuani pentru salvarea lui. Xi Sancai, specialist în domeniul de la Administraţia de Stat a Moştenirii Culturale, împreună cu alţi experţii de la Muzeul Relicvelor din Nanjing, au efectuat recent unele reparaţii. Xi i-a declarat corespondentului nostru:

„Salvarea începe de la cea fizică pentru a-i păstra aspectul original, încercând să nu-l modificăm, pentru că este o lucrare foarte preţioasă."

Grupul de specialişti a efectat lucrări de curăţare, de dezinfectare, reparaţii şi consolidări. Luând în considerare sentimentele etniei salar şi legătura istorică specifică între ei şi această carte religioasă, guvernul chinez şi departamentele de resort locale au aplicat principiul de a efectua lucrările de salvare la locul de origine, adică în prefectura Xunhua. He Yunzhong, directorul departamentului pentru religie din Xunhua, ne-a informat:

„Istoria etniei salar este strâns legată de acest manuscris al Coranului. Ei îl consideră drept parte a lor. De aceea, salvarea acestui manuscris la locul de origine are menirea de a ne apropia de sentimentul acestei etnii."

Manuscrisul restaurat al Coranului este conservat în prezent într-un muzeu special construit în prefectura menţionată. Se află într-o cutie transparentă pentru a putea fi contemplat. Specialiştii au luat şi alte măsuri de protecţie, făcând o copie a acestuia pentru a fi prezentată la diferite expoziţii.

Xi Sancai de la Muzeul Relicvelor din Nanjing consideră că lucrările de restaurare a coranului are o semnificaţie importantă, pentru că acesta are o valoare inestimabilă atât pentru studierea prevenienţei şi istoriei etniei salar, cât şi pentru studierea culturii lumii islamice.

Dacă în urmă cu 700 de ani strămoşii neamului salar au venit aici luând cu ei acest manuscris, în prezent coranul reparat a deschis o nouă pagină, parcă anunţând lumii că populaţia salar va salva cu propriile-i mâini tradiţia culturală aflată pe cale de dispariţie. Aceasta reprezintă nu numai o promisiune a membrilor salar faţă de Coran, dar şi o promisiune a guvernului chinez faţă de istoria a celor 55 de minorităţi naţionale din ţară.

Dragi prieteni, în ediţia de astăzi a rubricii noastre consacrate minorităţilor naţionale din ţara noastră, v-am vorbit repararea şi conservarea manuscrisului Coranului, carte sacră pentru musulmani. Realizatoarea şi prezentatoarea Lin vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte o bună audiţie în continuare.