Dragi ascultători, bun găsit la rubrica „Sport". În cadrul jocurilor olimpice din 1908 de la Londra maratonul a rămas de neuitat. Renumita expresie legată de olimpiade, „Important e să participi!", şi-a avut rolul în cadrul acestui maraton.

Comitetul olimpic de la Londra a stabilit punctul de pornire a maratonului în peluza palatului Windsor din suburbia oraşului, iar punctul de sosire în faţa lojei regelui de pe stadionul principal. Distanţa era de 42,195 km. În primii ani ai olimpiadelor moderne distanţa maratonului nu fusese fixată. 42,195 m a devenit distanţa standard a acestei probe la olimpiada de la Londra şi aşa a rămas până în zilele noastre.

Au participat atunci la maraton 50 de atleţi. Întrucât vremea era înăbuşitoare, aproape jumătate din participanţi au renunţat la întrecere. Dar chiar în acele momente spectatorii l-au observat pe micul italian Dorando Pietri, de profesie bucătar. Scundul Pietri i-a depăşit unul după altul pe ceilalţi alergători, gonind tot mai iute. Spectatorii priveau cu admiraţie performanţa minunată a bucătarului italian, aclamându-l.

În uralele spectatorilor, surescitat, Pietri a alergat cu viteza specifică unei curse pe distanţe scurte. Când a intrat pe stadion, îi conducea la mare distanţă pe ceilalţi atleţi. Însă din cauza vitezei din timpul cursei, şi-a depăşit nivelul maxim de potenţial fizic. A căzut şi s-a ridicat de câteva ori. În cele din urmă a căzut şi a rămas pe pista de curse doar la 3-4 m de finiş. În ciuda aclamaţiilor spectatorilor, Pietri nu s-a mai putut ridica.

În acel moment a intrat atletul american, iar Pietri încă era prăbuşit la pământ. Doi lucrători, l-au purtat, din bunăvoinţă, până la linia de sosire, ajutându-l să dobândească „victoria". Dar comitetul de arbitraj a anulat după câteva ore rezultatul lui Pietri, căci a obţinut locul I cu ajutorul altora. Medalia de aur a fost decernată atletului american, care a sosit după Pietri. După anunţarea deciziei italianul a fost foarte trist, iar cei doi lucrători au simţit că au făcut cea mai mare greşeală din viaţa lor.

Un membru al familiei regale britanice, emoţionat de spiritul lui Pietri, a pregătit o cupă de aur pe care a dăruit-o bucătarului italian în cadrul ceremoniei de închidere în semn de apreciere şi încurajare.

Pe durata olimpiadei de la Londra toţi sportivi au participat la o slujbă religioasă. Un episcop din SUA, emoţionat de povestea lui Pietri, a spus: „La jocurile olimpice, participarea este mai importantă decât victoria." P. Coubertin, preşedintele de atunci al Comitetului Internaţional Olimpic, a modificat enunţul: „În jocurile olimpice, cea mai importantă este participarea, iar nu victoria, ceea ce seamănă cu viaţa obişnuită unde cel mai important nu este succesul, ci confruntarea, nu cucerirea, ci concurarea cu tenacitate."

Afirmaţia a devenit maximă olimpică din 1908 şi o forţă importantă pentru stimularea oamenilor să participe la olimpiade.

Cu aceasta am încheiat ediţie de azi a rubricii „Sport". Realizatorul şi prezentatorul Tan Mi vă spune la revedere.