Dragi ascultători, este joi: Tan Mi vă aşteaptă la microfon. Astăzi vom vorbi despre a IV-a olimpiadă, cea din 1908 de la Londra.

Trei oraşe au solicitat să găzduiască ediţia IV-a a olimpiadei, Berlin din Germania, Milano şi Roma din Italia. La încheierea celei de-a 7-a plenare a Comitetului Internaţional Olimpic, desfăşurată în 1904, Roma a primit dreptul să găzduiască această ediţie a olimpiadei. Atunci Coubertin dorea să stimuleze dezvoltarea jocurilor olimpice cu ajutorul civlilizaţiei strălucitoare a Romei antice. Datorită faptului că după părerea sa, organizarea ediţiilor precedente ale olimpiadei nu fuseseră reuşite ori fuseseră controlate de bani, a dorit ca jocurile olimpice moderne să iasă din impas, cu idea culturală nobilă a Romei antice. Din nenorocire, în urma erupţiilor vulcanice frecvente şi a cutremurului din 1905, economia italiană a fost grav afectată. Roma a anunţat la olimpiada din 1906 că a pierdut capacitatea de a construi stadioane sau baze sportive şi a renunţat la găzduirea jocurilor olimpice.

Renunţarea la găzduirea olimpiadei de Roma a fost o lovitură pentru CIO. Decizia Romei a făcut ca timpul de pregătire pentru JO să fie de doar 2 ani. Era aproape imposibil pentru vreo ţară de atunci să poată pregăti întrecerile olimpice într-o perioadă atât de scurtă.

În acel moment de urgenţă, o stea a scrimei din Marea Britanie, om în vârstă de 50 ani, a anunţat, reprezentând cercurile sportive britanice că Anglia putea organiza olimpiada din 1908. Prin urmare, dreptul de găzduire a celei de-a IV-a ediţii a olimpiadei a fost transferat în 1906 Londrei. Plini de sine, britanicii erau convinşi că ei şi numai ei pot salva JO. Chiar regele Marii Britanii, Edward al VII-lea, şi-a exprimat sprijinul pentru găzduirea olimpiadei în ţara sa.

Nimeni nu a crezut în acel moment că guvernul britanic va refuza să suporte cheltuielile pentru JO, ignorând cuvântul regelui propriu. Refuzul cheltuielilor a venit întrucât guvernul britanic de atunci considera găzduirea olimpiadei drept o risipă de bani. Deci găzduirea a olimpiadei a intrat din nou în impas.

Cotitura s-a produs pe neaşteptate, când toată lumea îşi pierduse orice speranţă. Expoziţia Franco-britanică", deschisă chiar în perioada aceea, s-a angajat să sprijine financiar olimpiada IV-a. Deşi CIO era preocupat că ediţia respectivă va repeta istoria celor precedente, în care jocurile olimpice deveniseră anexe ale unor expoziţii, nu a avut de ales. Până la urmă s-a reuşit deschiderea la timp, în 1908, a întrecerilor olimpice de la Londra. CIO a putut constata cu acest prilej că succesul olimpiadei de la Londra i-a depăşit aşteptările.

Astăzi atât. Ne oprim aici. Săptămâna viitoare vom continua cu noi revelaţii din istoria olimpiade. Realizatorul şi prezentatorul Tan Mi vă spune la revedere.