Dragi ascultători, în ediţia noastră de astăzi vom vorbi despre: discuţiile aprinse privind viitorul şi demolarea hutongurilor din Beijing datorită modernizării rapide a oraşului, cât şi despre o scurtă istorie a acestora.

Au avut loc o serie de dezbateri cu privire la demolarea hutongurilor din Beijing şi la nevoia de a păstra patrimoniul cultural al oraşului.

Cuvântul „hutong" se trage din „hottog", care înseamnă „puţ" în limba mongolă. Sătenii săpau un puţ în pământ şi în care locuiau. „Hutong" înseamnă o alee sau uliţă, în realitate este pasajul de trecere format de locuinţele tip sihăyuan (care este o curte cu patru laturi, pe trei dintre acestea aflându-se casele de locuit propriu-zise) unde trăiau localnicii vechiului Beijing. A fost înregistrat, în dinastia Yuan, ca un drum cu lăţimea de 36 de metri să fie numit o stradă standard, unul cu lăţimea de 18 metri sa fie o stradă mică şi o alee de 9 metri să se numească hutong. Hutongurile din Beijing sunt inegale, variind de la 40 de centimetri până la 10 metri. Iar cel mai lung are mai mult de 20 de cotituri. Unele sunt drepte, în pantă, sau înfundate.

S-au făcut multe comentarii pe controversata temă a demolării caselor din zona Dongsi Batiao, a alee veche de case cu curţi din Beijing, plan care a fost ulterior oprit.

Dongsi Batiao( care se traduce prin al optulea hutong din zona Dongsi), a fost construit acum 700 de ani în timpul dinastiei Ming. Este unul dintre cele 25 de situri istorice protejate ale capitalei. De-a lungul timpului, au locuit aici artişti renumiţi, printre care cântăreaţa de operă Mei Lanfang.

Unul dintre anchetatorii fenomenului şi-a exprimat îngrijorarea cauzată de distrugerea rapidă a hutongurilor din oraş în această perioadă de modernizare a Beijingului: „Hutongurile sunt sufletul Beijingului şi trebuie păstrat ca atare. Fără ele nu mai există Beijing.'' a afirmat acesta.

Un altul, d-rul Ross Grainger, a fost de acord cu acesta, zicând la

rândul lui că hutongurile fac Beijingul mai atrăgător şi trebuie salvat. „Cele câteva hutonguri rămase în Beijing oferă străinilor o parte din viaţa publică a oraşului. Pe măsură ce va trece timpul, atracţia hutongurilor va creşte şi mai mult", a declarat acesta.

Oricum, în ciuda telefoanelor din partea conservatorilor, istoricul hutong dispare cu repeziciune. În 1949, se găseau mai mult de 3000 de astfel de alei în oraş. Până în anul 2003, numărul acesta a scăzut la 1600, după datele oferite de comisia municipală de planificare urbană din Beijing.

În timp ce se recunoaşte nevoia de a salva hutongurile, mulţi oameni vor ca o mai mare atenţie să fie dată în special condiţiilor de trai ale locuitorilor. Un oarecare Chenchen a spus: „Condiţiile lor de viaţă nu sunt bune. Au un spaţiu foarte mic, accesul de proastă calitate pentru transport, un mediu înconjurator murdar şi cu puţine din facilităţile moderne. Locuitorii hutongurilor, şi ei în calitate de contribuitori la avântul economic, merită să beneficieze de acesta. Prin demolarea acestor case demodate, ei pot avea o viaţă mai bună", a declarat acesta.

Au fost ridicate şi întrebări privind departamentele de planificare ale oraşului, după ce mijloacele massmedia au raportat conflictele dintre autorităţile de construcţie şi biroul cultural asupra demolării.

Cineva a declarat că proiectul a arătat cât de slabă calitativ a fost planificarea iniţială. Acesta a sugerat că ar trebui ca mai multe discuţii să fie purtate înainte de începerea acţiunii, dacă nu, „toate casele cu un etaj vor fi demolate şi se va construi în locul lor zgârie-nori. Iar atunci, Beijingul nu va fi diferit de Manhattan".

Dragi ascultători, aici se încheie emisiunea noastră de astăzi. Prezentatorul şi realizatorul Florian Mihalache, vă mulţumeşte pentru atenţie. La revedere!