Stimaţi ascultători, He Jingzhi este un cunoscut scriitor şi unul dintre cei mai influenţi poeţi din China contemporană. Operele sale create în anii 40-50 ai secolului trecut continuă să se bucure şi astăzi de multă popularitate, impresionând o generaţie după alta de tineri pasionaţi de literatură.
Ceea ce aţi ascultat este un fragment din cunoscuta operă chineză cu tematică contemporană, „Fata cu părul cărunt", creată de He Jingzhi. Este una dintre cele mai influente creaţii literar-artistice din contemporaneitatea Chinei. Iată în câteva cuvinte libretul operei. În anii 30-40 ai secolului trecut, într-un sat din nordul Chinei, o fată pe care o chema Xi Er ducea împreună cu tatăl ei, Yang Bailao, o viaţă amară. Nemaiputând suporta oprimarea moşierului, tatăl şi-a pus capăt zilelor. Xi Er s-a refugiat în adâncul munţilor, trăind mai mulţi ani asemeni unei „stafii", departe de lumea omenească. Ca urmare a vicisitudinilor îndurate, lui Xi Er, deşi în floarea vârstei, i-a albit tot părul. Ulterior satul a fost eliberat de armata populară, iar moşierul cel neîndurător a fost pedepsit cum se cuvine. Xi Er s-a trezit la o nouă viaţă, reîntorcându-se în mijlocul sătenilor. O asemenea poveste nu era rar întâlnită în anii aceia când China se afla într-o societate semifeudală şi semicolonială. Dar opera „Fata cu părul cărunt" a avut darul de a fi pus baza dezvoltării operei naţionale din China contemporană. Rememorând acele vremuri, He Jingzhi, în vârstă de 83 de ani, ne spune cu multă emoţie:
„Opera Fata cu părul cărunt constituie o poveste legendară, culeasă însă din viaţa reală. Ea are o semnificaţie simbolică, tipică, deoarece abordează soarta tragică a ţăranimii exploatate şi asuprite de moşierii din China veche. Eram pe atunci în Yan'an, împărtăşind bucuria ţăranilor de a fi eliberaţi. Fiind adânc mişcat experienţa tragică a familiei ţăranului Yang Bailao şi a fiicei sale, Xi Er, în societatea veche, am aşternut-o pe hârtie cu ochii în lacrimi."
He Jingzhi s-a născut în 1924 într-un sat din provincia Shandong din estul Chinei. În anii 30-40 ai secolului 20, meleagul său natal era unul din principalele teatre ale Războiului de Rezistenţă al Poporului Chinez împotriva Agresiunii Japoneze. Adolescent fiind, He Jingzhi, asemenea multor alţi chinezi, era animat de sentimente de revoltă împotriva invadatorilor. Şi-a luat lumea în cap, prebegind prin câteva provincii, cum ar fi Hubei şi Sichuan, şi a început să consemneze cele văzute şi auzite în notaţii lirice. În 1940, pe când avea 16 ani, Hu Jingzhi a sosit la Yan'an, bază de sprijin a revoluţiei conduse de partidul comunist. A intrat aici să studieze la Institutul de Literatură şi Artă Lu Xun, începându-şi astfel cariera literară.
Cele mai reprezentative din lucrările lui He Jingzhi sunt creaţiile lirice. Ca principală tematică, aceste poezii slăvesc marea cauză a eliberării sub conducerea comuniştilor, prefacerile radicale în viaţa socială după naşterea Chinei Noi în 1949, ca şi sentimentele poporului chinez care, obijduit altădată, a devenit stăpân al propriei sale sorţi. În ce priveşte maniera, se pot remarca o pregnantă formă artistică asimilată din folclor şi un limbaj simplu, pe înţelesul tuturor. Celebre sunt poemele „Reîntoarcere la Yan'an" şi „Lasă-mă să cânt cu glas tare!" amândouă ocupând un loc important în lirica chineză contemporană. Poetul ne-a mărturisit:
„În aceste poezii mi-am exprimat sentimentele izvorâte din adâncul inimii, inclusiv amintirile din diferite etape ale revoluţiei chineze, la care am participat, ca şi bucuria eliberării şi victoriei şi încrederea într-un viitor luminos."
Dintre poeziile cu largă răspândire ale lui He Jingzhi, mai notăm „V alea Nanniwan", „Cântul eliberării", „Munţii şi apele de la Guilin", „Defileul Sanmenxia", „La geamul trenului ce se îndreaptă spre vest", „Luna octombrie a Chinei". În ele sunt cântate privelişti splendide ale gliei şi realizările obţinute de poporul chinez în construcţia ţării, palpitând un puternic suflu al epocii. De aceea poeziile lui He Jingzhi sunt apreciate de critică drept „Ode ale epocii".
În operele sale, prin paralele, fantazări şi hiperbole, este scos în evidenţă stilul romantic bazat pe idealuri revoluţionare. He Jingzhi acodă multă atenţie asimilării „hranei" din cântece populare şi poemele clasice, dar nu exclude influenţa liricii din alte ţări, contopindu-le pe toate într-un ansamblu armonios.
He Jingyhi a îndeplinit funcţiile de ministru adjunct şi ministru interimar al culturii, şef adjunct al Secţiei de propagandă a C.C. al P.C. Chinez, vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din China.
Ke Yan, soţia lui He Jingzhi, este de asemenea o renumită scriitoare. Timp de peste o jumătate de secol amândoi au obţinut realizări de seamă în creaţia literară.
Ajungând la vârsta a 83 de ani, He Jingzhi continuă să lucreze cu sârg pe şantierul scriitoricesc, depunând eforturi pentru prosperitatea literaturii chineze în noul secol. Nu de mult He Jingzhi şi-a editat „Operele complete", iar Ke Yan a compilat o vastă antologie de poezii din China contemporană „Existenţă odată cu istoria". Aceste opere au polarizat deopotrivă atenţia cercurilor literare, ca şi a publicului cititor. Concomitent cei doi scriitori veterani manifestă o mare grijă faţă de creşterea tinerilor talentaţi. Chiar zilele trecute He Jingzhi a prezidat la Beijing o masă rotundă cu tinerii poeţi având ca temă „Evoluţia liricii chineze contemporane".
|