(banda 1: fragment din piesa de teatru „Lecţia", de Eugen Ionescu)

Probabil că mulţi ascultători noştri au identificat, doar prin începutul spectacolului, renumita piesă teatrală „Lecţia" lui Eugen Ionescu. Numai că de această dată, „lecţia" a fost „predată" în China, la Academia Centrală de Dramaturgie de la Beijing.

(banda 2: piesa continuă)

Cu toate că se află la o distanţă geografică atât de mare, China şi România au două seturi de valori culturale cu totul diferite, unul oriental, altul european şi existarea a mai multor provocări care privesc nu numai înţelegerea, ci şi înţelesuri diferite asupra artei teatrale, spectacolul a primit totuşi aprecieri de dincolo de presupunerea anticipată.

(banda 3)

Student: Cred că din cauza existenţei diferenţelor culturale dintre cele două state, modul de înţelegere a teatrului de către români nu poate fi acelaşi cu cel al chinezilor. Dar actorii români au jucat cu multă pasiune, am fost profund mişcat de atmosfera creată de ei.

Studenta B: E prima dată când văd o piesă românească. Deşi nu înţeleg româneşte, am putut să înţeleg din limbajul trupului şi subtitrarea în engleză ce vor să exprime.

(banda 4: fragment din piesă)

Studenta A: A fost un spectacol minunat, ieşit absolut din comun. Ca studentă, a fost prima dată când văd o piesă străină de teatru aici, la Beijing. „Lecţia" lui Eugen Ionescu este o piesă de teatru absurd. Forma artistică a acestei piese este foarte nouă, mi-a plăcut foarte mult.

(banda 5: fragmentul piesei cu „cuţit")

Despre reacţia publicului de la Shanghai şi Beijing, unde au fost prezentate spectacole de teatru românesc, regizorul „Lecţiei", Anca Colţeanu şi actorul Adrian Nour, în rolul profesorului, ne mărturiseau:

(banda 6:

Anca Maria Colţeanu: Reacţia publicului de aici pentru că aici s-a jucat spectacolul meu? M-a surprins foarte tare, m-a bucurat foarte mult, şi mi s-a părut foarte frumos că au reacţionat exact acolo unde trebuia şi mi s-a părut încă o dată demonstrat faptul că limbajul teatral este un limbaj universal pe care îl simţi cu suflet ci nu-l înţelegi neapărat cu mintea. E o chestie de percepţie care este universal valabilă. Cred că aveţi un pubic foarte cald şi foarte riguros şi asta cred că e foarte bine pentru că te poţi baza pe reacţiile lui şi poţi avea controlul asupra actului artistic.

Adrian Nour: Aici a fost foarte bine. Am fost şi noi buni, de la început până la sfârşit. Finalul (spectacolului) a fost schimbat aici faţă de celelalte spectacole. „Cuţit" a spus toată sala.

(banda 7: sfârşitul spectacolului)

Spectacolele româneşti din China reprezintă de fapt o parte a turneului teatral românesc în Asia, organizat sub egida catedrei UNESCO a Institutului Internaţional de Teatru. Domnul Corneliu Dumitru, director al catedrei UNESCO, ne explică:

(banda 8)

„În prelungirea acestei relaţii pe care catedra UNESCO a stabilit-o cu şcolile de teatru din China, anul acesta, a intervenit un element de noutate, acest turneu, cu 3 spectacole de teatru românesc, cu 2 profesori de la Universitatea Naţională din Bucureşti, încercăm să deschidem o linie de cooperare nouă, încercăm să stabilim o dimensiune a cooperării care să ducă la instituţionalizarea unor relaţii. Mă gândesc să transformăm întâmplătorul şi accidentalul în ceva constant, permanent, să ştim că în fiecare an, într-o anumită lună, se întâmplă un eveniment în China, se întâmplă un eveniment în România, şi că regizorii şi actorii români şi chinezi au şansa şi posibilitatea de a stabili programul de a lucra împreună, de a se cunoaşte mai bine."

În cadrul seminarului care a urmat spectacolului, a avut loc o prezentare generală a teatrului românesc, la care au participat, alături de profesorul Corneliu Dumitru, un alt profesor român, regizorul Mircea Cornişteanu, ambasadorul României la Beijing, domnul Viorel Isticioaia-Budura, şi conducerea Academiei Centrale de Dramaturgie de la Beijing. Doamna Liao Xianghong, Vicepreşedintele Academiei, a spus emoţionată:

(banda 9)

„Astăzi poate fi numită <>. Mulţumim din toată inima pentru spectacolele minunate realizate de prietenii români! Doresc sincer ca schimburile dintre China şi România în toate domeniile să se extindă. Mult succes delegaţiei române la Beijing!"

Nici partea română nu e mai puţină optimistă faţă de perspecivele unei prezenţei mai ample a teatrului românesc în China, şi respectiv a teatrului chinez în România.

(banda 10)

„Relaţiile noastre sunt mult mai complexe. Sunt relaţii care privesc colaborarea în domeniul pedagogiei teatrului, ateliere de teatru, sunt relaţii care privesc realizarea unor co-producţii artistice, şi împreună cu Şcoala Centrală de Teatru din Beijing urmează să realizăm o co-producţie româno-chineză, un spectacol muzical, „Tartuffe" de Moliere. Sunt proiecte de cercetare, împreună cu Academia Naţională de Teatru Tradiţional urmează să semnăm un protocol pentru a realiza un documentar de cercetare despre Opera din Beijing, pe care mai apoi să difuzăm tuturor şcolilor de teatru din lume astfel încât studenţii din facultăţile de teatru să aibă acces direct la un documentar şi la un tratat de istorie a teatrului făcut cu specialişti chinezi. China a fost prezentă la atelierele internaţionale de actorie de la Sinaia.

Ne aflăm cam într-o intersecţie, se deschid mai multe bulevarde şi străzi mai mici de colaborare. Urmează să vedem ce anume a trezit un interes mai mare în rândul specialiştilor chinezi. Am venit cu ateliere de pedagogie a teatrului, care au fost bine primite şi foarte aplaudate. Dacă se va dori să dezvoltăm această dimensiune pedagogică a colaborării, ne vom aşaza la masă şi ne vom gândi proiecte cu mult mai ample decât ceea ce am făcut într-o zi."

Să dorim rezultate mai fructuoase schimburilor culturale între China şi România! Realizatorii Sorina şi Xiao Zhigang vă mulţumesc pentru atenţie! La revedere!