Stimaţi ascultători, expoziţia personală a cunoscutului pictor Liu Qinghe, „Pe celălalt mal", găzduită recent de către Galeria Naţională de Arte Plastice din Beijing, a stârnit pur şi simplu o mare vâlvă în cercul de artişti plastici din ţara noastră. Operele expuse în acest cadru sunt apreciate de critici ca fiind o asiduă căutare şi inovaţie a picturii tradiţionale chinezeşti.

Cunoscutul pictor Liu Qinghe

De cum intră în saloanele expoziţionale, vizitatorii sunt captivaţi imediat de operele cu totul neobişnuite ale lui Liu Qinghe. Se pot vedea pe pereţi unul după altul tablouri cu înălţimea de 3 metri şi lăţimea de mai puţin de 1 metru. Fiecare din ele înfăţişează doar un singur corp uman. Artistul aplică tehnica picturii tradiţionale în tuş şi, prin culorile diafane şi golul care circula printre ele, Liu Qinghe alcătuieşte tablouri înceţoşate şi zugrăveşte felurite categorii de locuitori citadini. Prin privirile delicate ale acestora se poate citi starea lor de suflet plină de nedumerire imperceptibilă. În centrul principalului salon este amenajată o platformă din scânduri negre. Urcând pe ea, vizitatorii pot admira de la o mică distanţă tabloul imens al lui Liu Qinghe, intitulat „Pe marginea bazinului de înot". Pictura lată de circa 7 metri şi înaltă de aproape 4 metri, înfăţişează un bazin în care o femeie înoată în văzul unei mulţimi de spectatori cu expresii şi gesturi diferite, aflaţi pe marginea bazinului. Interesant este faptul că vizitatorii de pe platformă privind tabloul, devin parcă şi ei spectatorii din tablou, deosebirea fiind doar că ei urmăresc atât femeia din apă cât şi personajele de pe marginea bazinului.

Expoziţia personală a lui Liu Qinghe, „Pe celălalt mal", găzduită recent de către Galeria Naţională de Arte Plastice din Beijing.

Directorul Galeriei Naţionale de Arte Plastice, critic de artă Fan Di'an, a explicat că tâlcul tabloului „Pe marginea bazinului" constă în redarea unei senzaţii de distanţă. În viaţa contemporană, între oameni, între realitate şi aspiraţie există o anumită distanţă. Tabolul Impresionează tocmai prin această senzaţie de distanţă. O vizitătoare spunea: 

„Excelent, foarte emoţionant! Tabloul produce un impact deosebit de puternic. Nu numai maniera picturală, dar şi conţinutul de ansamblu al expoziţiei are un impact asupra vizitatorilor. La un asemenea impact ai senzaţia că inima îţi ţâşneşte ca o scânteie."

Critica de artă opinează că operele picturale ale lui Liu Qinghe sunt în măsură să redea o schiţă a lumii spirituale a oamenilor contemporani, incluzând pofta, aspiraţia, decepţia, neputinţa etc. Criticul Ying shuangxi a relevat: 

„Creaţiile picturale ale lui Liu Qinghe sunt capabile să ilustreze marea complexitate a stării spirituale şi psihice a oamenilor contemporani. El nu îţi dă un răspuns explicit, nici nu încearcă să-ţi dea poveţe. Din acest punct de vedere, socotesc că Liu Qinghe a făcut un lucru pe care mulţi nu l-au făcut şi nici nu s-au gândit să-l facă. După părerea mea, creaţia sa are o valoare de neînlocuit în evoluţia contemporană a picturii chinezeşti în tuş."

Una dintre picuturile lui Liu.

Pictura în tuş este o parte a artei picturale tradiţionale chinezeşti, fiind prin specificul ei un gen inconfundabil în arta plastică universală. Tematic, ea cuprinde preponderent compoziţii cu peisagistică, plante, flori, păsări, animale etc. Se practică cu precădere un stil numit „Xieyi" (a descrie sentimentul). Această pictură constituie o reflectare specifică a gândirii filozofice a chinezilor. În ultimele decenii unii pictori au încercat inovaţii asupra genului, făcând-l să se apropie în manieră de pictura europeană în ulei, fapt care a condus însă la pierderea farmecului său original. Liu Qinghe spunea:

„Când pictura tradiţională în tuş intră în epoca contemporană, se impune o nouă modalitate de creaţie, înţelegere şi apreciere faţă de maniera tradiţională. Ce fac eu este să caut ca în asemenea condiţii să păstrez starea creativă a însuşi artistului."

Liu Qinghe s-a născut în 1961 în municipiul Tianjin. După absolvirea la vârsta de 20 de ani a Institutului de Arte artizanale din oraşul natal a intrat la specializare în Institutul Central de Arte Plastice din Beijing. Pictorul şi-a manifestat în creaţia picturală un viu interes faţă de viaţa oamenilor contemporani, dar concomitent a făcut studii serioase în pictura tradiţională în tuş. Liu Qinghe are convingerea că „preocuparea pentru viaţa reală şi tratarea tradiţiei după acest criteriu te fac să nu fii subjugat de tradiţie, dimpotrivă, te vor duce la scoaterea în relief a omului şi vieţii".

Liu Qinghe a căutat tot timpul să extindă tematica picturii tradiţionale chinezeşti. De la vârsta de 30 de ani, a început să creeze picturi în tuş pe teme urbane. În operele sale, personajele sunt zugrăvite într-o manieră modernă, cu muşchii şi braţele destinse, privirile distrate, toate acestea fiind parcă preluate direct din viaţă, dar pline de imaginaţie şi capabile să redea autentic starea psihică complicată a orăşenilor contemporani.

Operele lui Liu Qinghe au fost trimise deseori la expoziţii în ţară şi peste hotare. Aceste opere, sub forma picturii tradiţionale, par puţin extravagante în cadrul expoziţiilor de arte contemporane, fiind apreciate ca având un fel de „umor rece", sau pur şi simplu „umorul Liu". Liu Qinghe a mărturisit:

„Ca să-ţi exprimi fără rezervă sentimentul şi să-i impresionezi profund pe vizitatori, o foarte importantă metodă este să porneşti de pe baza tradiţiei şi să te gândeşti cum să intri în contemporaneitate sub premiza culturii tradiţionale chineze. Evident că este o problemă dificilă, socotesc însă că este un lucru semnificativ şi interesant dacă prin strădanii reuşeşti să faci ceva pe care predecesorii noştri nu l-au realizat sau nici măcar nu s-au gândit la el. "

În legătură cu succesul expoziţiei „Pe celălalt mal", critica de artă din ţara noastră apreciază practica artistică a lui Liu Qinghe ca fiind o depăşire şi autodepăşire care ne arată cum pictura tradiţională în tuş poate nu numai să pătrundă şi să fie receptată în societatea contemporană, dar să şi aibe o largă perspectivă.