În ediţia de astăzi a rubricii „Cultura chineză", vă aducem la cunoştinţă Zhuang Zhou, cunoscut gânditor şi literat din China.

Contemporan cu Mencius, Zhuang Zhou, cunoscut şi sub numele Zhuang Zi, renumit gânditor şi literat, s-a născut în anul 369 î.Hr. şi a încetat din viaţă în anul 286 î.Hr. în ţara Song, localitatea Shangqiu, din provincia Henan de astăzi.

Nu deţinem date bogate despre biografia cărturarului renumit, dar unele consemnări răzleţe din „Însemnări istorice " şi cartea „Zhuang Zi", o culegere de scrieri semnate de el şi discipolii săi, ne permit să avem o imagine generală asupra vieţii şi activităţii lui.

Descedent al unei familii de aristocraţi scăpătaţi, Zhuang Zi duce o viaţă plină de lipsuri, câştigându-şi uneori existenţa confecţionând papuci din paie. Deşi foarte sărac, Zhuangzi este de o integritate morală deosebită, dispreţuind mai ales slugărnicia linguşitorilor şi parveniţilor. Mare erudit, el nu a urmărit totuşi niciodată o poziţie socială înaltă, nedorind să fie în slujba curţii regale şi nici să se afirme în cariera politică. Într-o perioadă în care mai toţi cărturarii urmăreau să ajungă mandarini, purtarea lui părea de neînţeles.

Preocupat de conceptele lui, se consacră total predării şi expunerii lor. Dacă Lao Zi a fost întemeietorul şcolii daoiste, Zhuang Zi, ca reprezentant predominant al acestei şcoli, a închegat doctrina daoistă şi i-a conferit o putere de influenţă tot atât de mare, precum ale doctrinei confucianiste.

În culegerea de scrieri intitulată „Zhuang Zi", sunt expuse principalele concepţii ale marelui gânditor. De-a lungul secolelor, diferite ediţii ale cărţii s-au rătăcit, s-au deteriorat, iar unele s-au pierdut pur şi simplu. Lucrarea pe care o găsim astăzi are 33 de texte, în loc de 52, cum se consemnează în „Cartea dinastiei Han", iar dintre acestea 7 sunt aşa-zise texte interioare, 15 exterioare şi 11 mixte. Aceste 3 părţi au fiecare ceva distinct şi de aceea majoritatea cercetătorilor contemporani consideră că numai textele interioare au fost realizate de însuşi Zhuang Zhou, restul aparţinând discipolilor săi.

Ca filozof, Zhuang Zi consideră că tot ce există sub soare evoluează fireşte, potrivit legilor inerente şi independente de voinţa omului. Natura se schimbă de la sine şi în sine. Aşadar, în Univers nu există vreo forţă supranaturală care guvernează lumea pământească. Dacă există totuşi o forţă care determină schimbarea naturii, a lucrurilor, aceasta este, în viziunea lui Zhuang Zi, tian ( Cerul ), dar nu un tian în sensul propriu al cuvântului. Tian înseamnă aici firescul, sau naturalul. Oamenii nu pot schimba natura, în schimb, natura dictează destinele omenirii. Apare la Zhuang Zi noţiunea Ming ( soarta) care înseamnă de fapt caracterul inevitabil al evoluţiei şi schimbării naturii. Deşi Zhuang Zhou confunda uneori fenomenele naturale cu cele sociale, ideile lui s-au dovedit naturaliste, împotriva religiei şi a superstiţiilor. Fiind ateu, priveşte viaţa şi moartea ca fenomene naturale, comparabile cu succesiunea celor 4 anotimpuri. El nu crede în existenţa zeilor şi nici a diavolilor şi de aceea se pronunţă şi împotriva înmormântării luxoase.

Zhuang Zhou are, de asemenea, o cunoaştere destul de aprofundată a lucrurilor şi fenomenelor. El susţine că schimbarea lucrurilor nu poate fi separată de schimbarea materiei din care sunt compuse. Lucrurile se pot schimba, dar nu pot dispare. Lumea este un tot unitar, indiferent cum se schimbă, un lucru dat nu este decât o parte a unui proces de dezvoltare a naturii în ansamblu. Zhuang Zhou subliniează de asemenea necesitatea obiectivităţii în cunoaştere, aceasta constituind o contribuţie a gânditorului la dezvoltarea gnoseologiei. Dar el exagerează relativitatea lucrurilor, ignorînd unitatea şi lupta laturilor contrarii dintre absolut şi relativ, negând existenţa unei deosebiri calitative a lucrurilor, căzând astfel în greşeala relativismului. De exemplu, în viziunea lui Zhuang Zhou, longevivul Peng Zhu, despre care se spune că a trăit 800 de ani, poate fi socotit ca cineva care moare de timpuriu, iar un prunc decedat poate fi considerat ca longeviv. Conform logicii sale nu se pot distinge binele de rău, nici adevărul de minciună.

Perioada Statelor Combatante este una cu mari frământări sociale. În faţa schimbărilor vertiginoase, Zhuang Zhou se simţe dezorientat şi neputincios, devenind un gânditor pesimist. Cruzimea bătăliilor şi inegalitatea socială l-au făcut pe Zhuang Zhou să încerce să se desprindă de realitate, adoptând o atitudine de respingere a acesteia. O expresie a acestei atitudini pe plan filozofic a constituit-o recunoaşterea mişcării şi evoluţiei naturii, independente de vreo forţă supranaturală şi exagerarea părţii încă necunoscute de oameni a lumii înconjurătoare. Neputând explica fenomenele sociale, Zhuang Zhou aruncă vina pe dezvoltarea civilizaţiei şi culturii, dorind reîntoarcerea la societatea primitivă. Aceasta este, fără îndoială, o latură negativă a filozofiei sale. – muzică -

Zhuang Zhou este un mare gânditor, dar şi un remarcabil literat. Culegerea de expuneri filozofice „Zhuang Zi" este, în acelaşi timp, o proză scurtă de rară frumuseţe. Este autorul multor fabule prin care îşi exprimă punctele de vedere filozofice şi politice. Pasărea, vântul şi copacul, personificate de el cu o fantezie uimitoare, atribuie scrierilor sale un pronunţat caracter romantic. Zhuang Zhou foloseşte cu iscusinţă în lucrările sale parabola. Scrierile lui frumoase au şi o deosebită muzicalitate. În literatura chineză clasică, Zhuang Zhou ocupă un loc de frunte.