Dragi ascultători, agricultura a fost de-a lungul anilor sectorul-pilon în provincia Anhui din centrul Chinei. 70% din populaţia din zonă trăieşte în mediul rural, iar producţia agricolă ocupă aproape jumătate din produsul intern brut. În ultimii ani însă unele regiuni rurale din această provincie au început să dezvolte unităţi de producţie în industria uşoară, de confecţii îndeosebi. Ţăranii localnici au trecut de la activitatea agricolă pură la angajarea în întreprinderi. Ca urmare, sursele lor de venituri au devenit mai stabile, iar viaţa lor culturală, mai bogată. În ediţia noastră de astăzi vă vorbim despre viaţa ţăranilor din ţinutul Fanchang al provinciei chineze Anhui.

În comuna Suncun din ţinutul Fanchang, corespondentul postului nostru de radio a fost invitat acasă la o familie din sat. Aceasta locuieşte într-o casă frumoasă cu două etaje. La parter sunt o sufragerie, două dormitoare, o bucătărie şi o toaletă. La etajul I sunt trei dorimitoare mai mari. Casa este complet mobilată şi dotată cu aparate electrocasnice. Arată ca o vilă din mediul rural.

Propietarul casei se numeşte Jiang Tongming şi are vârsta de 59 de ani. În casă stau patru persoane – Jiang, soţia sa, fiica şi ginerele. După cum l-a informat Jiang pe corespondent, familia sa deţine acum ceva mai puţin de 0,2 ha de teren pentru cultivarea orezului. Poate obţine de aici peste 1000 kg de orez într-un an. De asemenea, ei cresc câteva găini şi au nişte porci. Atunci cum şi-au putut construi casa cu etaj? Jiang Tongming ne-a relevat cu zâmbete pe faţă:

„Am construit în 2004 casa cu două niveluri, cu cinci camere – două la parter şi trei la etajul I. Deşi am cheltuit toţi banii strânşi, fiica şi ginerele meu mai pot câştiga bani mergând la serviciu."

„La serviciu", cuvânt străin pentru ţăranii tradiţionali, nu este în prezent deloc ceva nou în localitatea Fanchang. În comuna Suncun, în care locuieşte familia lui Jiang Tongming, sunt deschise peste 270 de întreprinderi profilate cu precădere pe prelucrarea confecţiilor. Unităţile industriale oferă aproape 20.000 de locuri de muncă acestei localităţi, a cărei populaţie totalizează mai puţin de 60.000. De aceea, pentru numeroşi ţărani localnici munca agricolă nu mai reprezintă sursa principală de venituri.

Zhang Chunxia, de 51 de ani, locuitoare a comunei, i-a spus colegului nostru că fiica sa lucrează într-o fabrică de confecţii de aici, iar ginerele într-o turnătorie, cuplul acesta realizând venituri anuale de circa 30.000 yuani.

„Avem acum aparate electrice de gătit şi folosim gaz metan. La gătit utilizăm aparate electrice în loc de vetre. Veniturile noastre au crescut în aceşti ani. Viaţa noastră de azi este de o sută de ori mai bună decât în trecut."

Dar se pot adapta sau nu modalităţii de activitate din întreprinderi ţăranii care din generaţie în generaţie au avut de-a face numai cu pământul? Cum îi tratează întreprinderile? Pentru lămurirea acestor probleme, corespondentul nostru s-a deplasat la compania de confecţii Shunda SRL. Produsele acesteia sunt destinate în întregime exportului în America de Sud şi Japonia. Responsabilul firmei, Wu Aijun, i-a spus colegului nostru că angajaţii lor sunt în principal sătenii locului. Firma le oferă acestora, pe lângă instrucţie profesională, şi condiţii materiale foarte bune.

„Muncitorii sunt în majoritatea lor ţărani localnici sau din apropriere. O fabrică angajează în general peste 100 de persoane. Semnăm cu toată lumea contracte de muncă. În fiecare an, cu prilejul sărbătorilor tradiţionale, organizăm excursii pentru muncitori. Avem de gând să cumpărăm celor cu vechime asigurări pentru anii de bătrâneţe."

Dragi ascultători, ne oprim aici. Joia viitoare vom continua cu partea a doua a acestui reportaj. Realizatorul şi prezentatorul Shi Dacheng vă mulţumeşte pentru atenţie.